Tik Tak Book – cărți senzoriale create handmade cu multă-multă dragoste

Întotdeauna îmi place să-mi complic existența și de cele mai dese ori, acest obicei aduce lucruri bune în viața mea.
Cel mai neobișnuit ce mi se putea întâmpla până acum e să mă apuc, ca printre altele, de crearea cărților senzoriale pentru copii. Da da, eu și aceasta fac, ca printre altele 🙂

12063721_10153922549590552_7450144238328086984_n

Brandul „Tik Tak Book” a apărut atunci când în Chișinău foarte puțin se auzise de cărți senzoriale pentru copii. Am văzut pe net, am studiat mult conceptul Montesorri, și în iulie 2015 a apărut prima carte, pe care am făcut-o cadou unei finuțe. Și până astăzi se tot taie fetru, se coase paginile, se croiesc mere, pere, morcovi, romburi, pisicuțe, ca în fiecare zi de vineri să se livreze gratuit cărți prin tot orașul.  Multe cărți senzoriale ajung la copiii a căror părinți (în special mame) înțeleg că acestea nu sunt o modă, dar un lucru, o jucărie, un obiect – ziceți-le cum vreți, care ajută copilul să învețe, totodată să nu se plictisească învățând acele figuri geometrice, sau culorile, sau legumele.

bunaa

De ce consider că anume cărțile Tik Tak Book sunt cele mai bune?
Pentru că sunt create corect, după metoda de învățare elaborată de Maria Montessori. Și anume:
1. Cărțile senzoriale au menirea mai mult să învețe copilul, apoi să-l distreze. Dar să-l învețe printr-o metodă mai plăcută lor, din acest motiv figurile geometrice vor fi colorate și totodată, pe lipici.
2. Cărțile senzoriale NU CONȚIN POVEȘTI, gen Mașa și Ursul. Logic, Maria Montessori n-a ajuns până la epoca lui Mașa sau a altor povești care se cer insistent de către unele mame. Pentru că unii meșteri preferă să le facă – asta e altă istorie, mai mult de râs. Dar pentru asta trebuie mamele să învețe să facă diferențe și să aleagă corect.
3. Cărțile senzoriale ieșite din atelierul Tik Tak sunt cele mai sigure, create din fetru dur, cusute la mașină, elementele sunt de mărime potrivită și sigure pentru copii. Oricum, cărțile se recomandă de la 6-7 luni, iar pentru această perioadă bebelușul le va studia atent doar în prezența unui matur.
4. Conținutul unei cărți senzoriale se alege după necesitatea copilului, nicidecum după numărul de piese detașabile. Repet, o carte senzorială are menirea să învețe copilul, iar unele activități pot să nu conțină elemente care se scot sau se dezlipesc. Cum ar fi ceasul, bunăoară. Asta nu înseamnă că această pagină nu este utilă doar din simplul fapt că cifrele sunt lipite. (când aud acest mit, cu 85 elemente detașabile într-o carte din 10 pagini cu activități mă umflă râsul, doar din considerentul că mă pricep foarte bine în domeniu și știu că-s în zadar toate cele 85 de elemente).
5. Și 5, nu cel din urmă – prețul. Cărțile marca Tik Tak Book sunt foarte bine vândute și din considerentul că raportul calitate – preț este unul real. Cine a văzut în realitate o carte Tik Tak Book a rămas plăcut surprins – ele sunt mari, 20 pe 20 cm, fetru este cel mai calitativ, este lucrată (adică cusută) foarte-foarte îngrijit, toate elementele mici sunt lipite/cusute bine, iar paginile cu activități sunt combinate corect, conform vârstei.

Astfel de cărți sunt recomandate de la vârsta de 6-7 luni, când bebelușul începe a descoperi cu adevărat lumea. Eu le-am testat pe Maria mea, care de la 6 luni a început să tragă de șireturi, să întoarcă pagina, apoi să dezlipească un măr din copac, apoi să scoată un morcov din pământ, ca astăzi – la un an și 2 săptămâni, să stea câte jumătate de oră și să facă toate acțiunile de pe pagini. Și până când nu-i reușesc toate, nu se lasă.
Iar despre o astfel de carte dată unui copil în scăunel la drum lung, n-am să vă povestesc. Dar puteți să vă imaginați cât de cuminte și concentrat va sta, după ce se va sătura de privit pe geam 🙂

Și da, bani nu faci din crearea acestor cărți. Pentru că materialele folosite sunt scumpe și la o carte muncești 4-5 zile. Dar unul din motivele pentru care există atelierul „Tik Tak” este crearea și DONAREA cărților senzoriale copiilor bolnavi care au cea mai mare nevoie de ele.

7

Și aici aș menționa doar 3 categorii – copiii cu handicap sever, copiii cu sindromul Down și cei cu autism (poza de mai sus spune multe). Din păcate, ei trăiesc în lumea lor, iar pentru a se dezvolta au nevoie de multă răbdare din partea maturilor, dar și de cele mai atractive obiecte. Cărțile senzoriale sunt perfecte pentru ei, din motiv că pot pipăi diverse suprafețe, pot învăța unele acțiuni care le prind bine și în viață (de exemplu, legarea șireturilor, sau încheierea nasturilor, sau deschiderea fermoarelor), apoi învață culorile, formele, și cele mai elementare lucruri care îi ajută să crească mai armonios.
Din fiecare carte senzorială marca Tik Tak Book vândută, se donează o sumă simbolică pentru crearea cărților ce vor ajunge gratuit la copiii care au nevoie de ele. Și cu asta se mîndrește cel mai mult întreaga echipă de la ”Tik Tak”.

Iar AICI, PE PAGINA OFICIALĂ DE FACEBOOK, puteți vedea mai multe fotografii, și printr-un mesaj privat primiți toate răspunsurile. Direct din atelier, de la cei care pun mult suflet în fiecare pagină creată pentru cei mai curioși copii!

Maria, a trecut un an!

A fost primul nostru an împreună!
Ne-am văzut pentru prima dată. Ne-am simțit, ne-am privit (bun, mai mult eu), ne-am cățărat una pe cealaltă (evident că doar tu 🙂 ) și ne-am alintat și drăgostit mult.
Te iubesc!
16406422_10154777472435552_8801374481131166997_n
De-ai ști câte ai reușit să schimbi în acest prim an. Să mă schimbi, să mă modelezi, să mă faci să vreau să fiu mai bună.
Azi, în ziua când ai împlinit un an, te-am cuprins strâns-strâns la pieptul meu și ți-am promis că toată viața noastră de acum înainte va fi așa cum ți-o descriam când erai în burtică. Și așa v-a fi, să știi că nu-mi voi încălca promisiunile făcute în fața ta. N-aș putea, n-aș îndrăzni, așa cum tu ești tot ce am eu mai scump pe acest pământ. De un an. Primul nostru an împreună. Anul în care am înțeles că indiferent de orice, eu te am pe tine. Și tu mă ai pe mine. Atât!
Te iubesc, șmecheroaica mea scumpă. Maria mea, dragostea mea, bucuria și fericirea vieții mele!

„Cadoul din cutia de pantofi” la Chișinău

De peste 7 ani fac caritate. Uneori afișez acest lucru, alteori o știu doar cei pe care i-am rugat să contribuie ca împreună să reușim mai multe.
În toți acești ani am văzut tare multe. Anume experiența și o bună cunoaștere a domeniului „de caritate” în țara noastră m-a făcut să devin un pic mai rezervată în selectarea campaniilor pe care le implementez cu fundația „Ajută un Om”, dar și să nu cred chiar fiecare om care plânge că nu are de o pâine sau de medicamente. Eu rămân la concluzia că dacă fiecare ar lucra în țara asta, de mâncare toți ar avea.

YouTube previzualizare imagini

„Cadoul din cutia de pantofi” este, poate, cea mai dragă campanie organizată de mine și de colegii mei de la fundație. Anul trecut am implementat-o pentru prima dată în țara noastră și am rămas profund marcată de toți ochișorii pe care i-am văzut în momentul când le întindeam o cutie de pantofi ambalată frumos cu hârtie colorată. Iar când deschideau cutiile, mi se făcea pielea de găină – atâtea emoții n-am văzut niciodată.

afis-cutia-cu-pantofi-2

 

Și în acest an desfășurăm campania. Până pe 20 decembrie așteptăm cutiile voastre în orice local TUCANO sau Oliva. Vedeți detalii AICI PE FACEBOOK.

De un lucru puteți fi siguri – toate cutiile ajung la destinatari. Vedeți AICI toți ochișorii de anul trecut care au primit cutii cu cadouri donate de către oamenii buni. Și tu poți fi așa.
Dăruiește unui copil mai trist un cadou de Revelion!

Mămici, celebrul Komarovsky vine la Chișinău

În momentul în care am aflat că sunt însărcinată, toate grijile mele erau despre… cum voi avea grijă de copilul meu: cum mă voi descurca când ea o să plângă și eu nu voi ști motivul, cum voi ști că vrea să mănânce, cum voi lupta cu colicii, cu dinții, cu mucii, cu diversificarea – sute de întrebări care și mai de care.
Burta creștea, eu nu citeam nimic. Unicii sfătuitori mi-au fost medicul ginecolog și din săptămâna 30 – medicul la care am născut. Din principiu nu deschideam internetul, pentru că era să mă îmbolnăvesc, eu fiind perfect sănătoasă și având o sarcină monitorizată de doctori.
Probabil așa sunt eu – cred în profesioniști și atunci când am o întrebare, orice fel de întrebare (sau problemă), inițial caut răspuns la specialiști, nicidecum la amatori sau autotștiutori.
Așa a fost și cu sarcina, așa e și cu Maria.
Îmi cresc copilul cum simt eu că e bine, iar când am o nedumerire sau o problemă, sun sau merg la pediatru. Nu întreb alte mame pe internet, nu fac parte din forumuri sau grupuri unde mii de mame învață una pe cealaltă cum e mai corect să crești un copil. Pentru că eu consider că pentru orice există soluții, și ele vin de la cei care le cunosc mai bine, atât practic, dar și mai mult – teoretic.
Așa am ajuns să-l citesc și să-l ascult pe Komarovsky. Nu cred că există mamă care n-a auzit de celebrul medic pediatru care a cucerit întreaga nișă (adica mamele) datorită lucrurilor pe care le spune. Și culmea, nu a descoperit nici o minune. Toate sfaturile și lecțiile predate de el sunt atât de simple, unele – atât de logice, că uneori îl ascult și râd singură cu (de) mine.
Doctorul Komarovsky este foarte bun în ceea ce face. El învață mamele să devină mai calme, mai sigure pe intuiția lor, mai corecte în alegere, mai citite, mai selecte în asimilarea informației. Mai bune, la urma urmei. Și această bunătate nu presupune nimic ieșit din comun, decât puțină minte. Și mai puține medicamente băgate în copil. Teoria lui e ușoară și corectă – la timp aflăm cauza și găsim soluția împreună cu un medic bun. Atât!
14906855_1162541837158206_1287804068346365414_n

Pe 11 decembrie celebrul doctor vine la Chișinău pentru o întâlnire cu toți cei dornici să-l cunoască, să-l asculte și să-i pună cele mai strigătoare întrebări. Știu, el este pe internet mai mult decât poate avem nevoie. Dar cred că e altceva când poți să vorbești cu el, chiar și prin intermediul a câtorva întrebări. Vor fi câteva ore bune cu Komarovsky pe scenă, povestind cele mai simple, și totodată, mai importante lucruri despre creșterea unui copil.
De cum am aflat despre acest eveniment, am stabilit cu bunica ca să stea cu Maria. Da, Maria mea rămâne acasă, pentru că mama merge să primească niște răspunsuri și să pună fix 2 întrebări. De ce? Pentru că Komarovsky e specialist, iar eu aleg să-mi cresc copilul ghidată de oameni cu studii, care știu și care sunt consecințele unui sfat dat. Iar o mamă informată corect este ca o pâine caldă în casă!

YouTube previzualizare imagini

Vă recomand, dragi (și viitoare) mămici, acest eveniment. Și credeți-mă, se merită orice investiție financiară. Pentru că o faci pentru tine, pentru copiii tăi, pentru că tot ce ai tu mai scump să fie în siguranță. Și, poate cel mai important, o faci pentru ca să fii exemplu pentru toți cei care caută cel mai bun, cel mai scump, cel mai dulce, cel mai-cel mai. Nu există „cel mai” atunci când crești un copil. Există intuiția de mamă, puțină pricepere, un gram de înțelepciune și un medic-pediatru bun!

Am uitat 🙂 Bilete la eveniment găsiți AICI, PE ITICKET.MD.
Sau intrați AICI, PE PAGINA BLOGULUI, și participați la concurs. Se dau 2 bilete pentru 2 mame care mă conving că pot 😉

De ce nu avem timp pentru noi?!

Dacă am ști cu ce vine ziua de mâine, noi am trăi altfel fiecare oră, nu mai zic de zile. Și credeți-mă, o spun din propria experiență.

Până prin august am fost alt om. Parcă dintr-un motiv de susținere, m-am băgat în proiectul „Stop Cancer Mamar” și de atunci, nimic nu a mai fost la fel.
În aceste 3 luni am cunoscut o altă latură a bolii. Pentru că săptămânal eram în preajma femeilor cu cancer la sân, am început să văd totul altfel. Știu, pentru mulți aceste rânduri nu sunt convingătoare, și vă cred. Eu tot înainte citeam despre cancer și îmi făceam semnul crucii, spuneam un gând bun și mergeam înainte, convinsă că n-are cum anume mie să mi se întâmple. Mulțumesc Domnului, sunt sănătoasă. Dar am cunoscut foarte multe femei, fete tinere, care luptă cu cancerul mamar și astăzi sunt convinsă că nimeni nu este asigurat.
Cu toate acestea, noi continuam să ne batem joc de noi, de corpul nostru, de timpul nostru. Banalul sfat „Mergeți regulat la doctor” nici nu-l auzim și cu adevărat mergem la doctor doar când ne doare ceva.

Cel mai de neconceput e tot ce face statul pentru a informa populația despre pericolul cancerului. Mai bine zis, nu face statul. Dar asta e altă poveste.

Toamna mea a fost despre cancer mamar. Am admirat-o mult și tăcut, stând la ședințele de chimiterapie împreună cu pacienta mea.

15230703_1055341877922267_7649716490251515776_n

Nu mă tem să vorbesc cu femeile care luptă, pentru că ele au devenit ca un munte – și-au pus un scop: pentru părinți, pentru copii, pentru nepoței, pentru ele chiar, și luptă. Sunt de neclintit în fața bolii, îndură ședințe lungi de chimioterapie, plâng nopțile, le cade părul și se tem să iasă din casă. Dar nu se opresc. Pentru cei dragi merg înainte. Ele vor să trăiască și se roagă pentru asta.

Despre prevenție e tare mult de povestit. Nici eu nu-mi palpam lunar sânii după ciclu. Pentru că… n-are cum anume mie să mi se întâmple. Așa gândim toate. Așa au gândit și majoritatea femeilor care astăzi stau internate la etajul 4 la Oncologie, majoritatea fără un sân sau chiar fără ambele. Și doar după ce le cunoști, înțelegi că un pic de autodisciplină nu încurcă deloc. Și că vizita la ginecolog, endocrinolog și mamolog se face obligatoriu în fiecare an (sau și mai des, în cazul când este nevoie).
De ce nu avem timp pentru noi?!
De ce nu învățăm să avem mai multă grijă de noi?
***
Pacienta mea, alături de care „trăiesc” acest proiect, este o femeie puternică. Râde mult. Nu și-a schimbat deloc modul de viață, muncește zilnic și are grijă ca nimeni să nu știe de lupta ei. Poate și din acest motiv am renunțat să scriu săptămânal despre acestă experiență, pentru a nu-i cauza emoții. Îmi fac notițe într-un carnet, cu ideea că mai tîrziu voi publica tot ce ține de ea. Am mers împreună la chimioterapie, am ascultat povești de la alte paciente care tot stăteau cu acele în vene, am citit mult și am vorbit cu medici, care nu sunt prea vorbăreți. Poate și din această cauză se știe foarte puține detalii reale despre tot ce înseamnă tratament de cancer mamar în țara noastră. Și da, și la noi poți să faci tratament eficient, pentru că chimioterapia e una peste tot. Asta în cazul când nu există complicații sau când maladia este depistată în fază precoce.
Pacienta mea urmează să fie operată. Toate gândurile bune sunt pentru ea. Și-am să vă rog să-i transmiteți și voi un gând bun, ca totul să decurgă perfect. Așa și va fi, de altfel, dar parcă tot e mai de încredere când suntem mai mulți.

Iar vouă nu am decât să vă reamintesc să vă faceți timp și să mergeți la medic. Apoi să vă luați mamele, surorile, și toate femeile din familie și să le duceți și pe ele la mamolog. Pentru că depistat la timp, cancerul mamar poate fi tratat.

Acest text face parte din campania de susținere a femeilor care luptă cu cancerul mamar.

Like paginii de facebook STOP Cancer Mamar 

Ce-am învățat de la fata mea

Că nu există parte frumoasă a zilei – fie dimineață, sau noapte, ori după-amiază, însăși ziua e frumoasă!
Că tot ce trebuie să faci pentru starea de bine e să mănânci ceva gustos și să ai pe cineva drag alături!
Că cea mai bună odihnă e… somnul.
Nu e necesar un sac cu tot felul de lucruri – o husă roșie de iphone și deja e bine.
Că uneori, o pereche de ciorapi cu Moș Crăciun, purtați la mijloc de noiembrie, pot deveni cel mai atrăgător accesoriu.
Că plânsul poate aduce o stare de bine.
Că somnul pe un umăr drag e cel mai bun medicament.
Și 3 cuvinte, dar spuse clar, pot transforma o conversație în ceva special și memorabil.
Că poți privi, ore la rând, cum cineva doarme, numărându-i firele din gene.

Că tot ce am trăit până acum a fost în zadar.
Și că nimeni, niciodată n-o să poată explica celor care nu au copii ce înseamnă pentru un părinte toate rândurile de mai sus. E mai mult decât fericire. E… e… e tot ce ai tu pentru a putea trăi. E viața ta toată în cele 7 kile, sau 11, sau 18. E copilul tău creat din dragoste, venit să te întregească ca și ființă.

27-noiembrie-2016

E Maria mea, de 9 luni și 3 săptămâni. E tot!

Când nu poți face decât atât

Nu am scris pe blog de 2 luni.
Din mai multe motive. Întâi de toate, e Maria. Are aproape 10 luni și nu mai este cum era la 3 luni, când dormea câte 3 ore și eu puteam răsturna și casa (mă rog, teoretic, că mai mult alegeam să dorm sau să scriu 🙂 ). Apoi e vorba de un nou proiect pentru care am acceptat să fac voluntariat, STOP CANCER MAMAR fiind la moment în proces de dezvoltare. Și, nu în cele din urmă, pot adăuga și timpul depresiv care pur și simplu mă seacă de orice putere și dorință de a face ceva. Urăsc noiembrie, cu toată ceața lui și zilele posomorâte.

Cu toate acestea, nu puteam sta chiar așa, pentru că nu sunt omul care lenevește. Am încercat să revin la citit, cei drept am ales mai mult domeniul parenting și… despre cancer mamar. Ambele teme sunt actuale pentru mine la acest moment. Pe Maria o cresc normal – cum îmi place mie să spun, iar despre cancerul la sân trebuie să știu cele mai importante detalii ca să pot construi un proiect credibil și, cel mai important, cu folos pentru cele care au nevoie, dar și pentru toate femeile țării noastre.

Într-o altă postare, în altă zi, poate am să povestesc mai multe despre „de ce” și „pentru ce” m-am implicat în acest proiect cu cancerul mamar. Poate…
Acum însă vreau să vă rog ceva. Pe pagina de facebook a proiectului se desfășoară o licitație online. Tot felul de lucrușoare interesante, în special cărți și obiecte create handmade, se oferă spre a fi cumpărate iar banii din vânzarea lor vor fi oferiți unei femei care și-a pierdut un sân în lupta cu cancerul mamar. De acești bani va fi cumpărată o proteză mamară și doamna va fi operată GRATUIT de câtre specialiștii de la clinica Sancos.
Mie mi se pare o idee atât de frumoasă, încât am pus ochiul pe 4 obiecte și aștept finalul licitației, ca să intru în posesia lor. În special vă recomand DVD-ul „Te iubesc, Ion și Doina” – un film despre viața adevărată a celor doi Aldea-Teodorovici, un film pe care l-am văzut la cinema și atât de mult m-am „umplut” de frumos, de iubire, de viață, că vreau să-l am acasă și peste ani, să-l vadă și Maria mea.
Vezi detalii AICI, pe STOP CANCER MAMAR.

Tare mult vă rog să vă implicați și să cumpărați. Știu, poate nu aveți nevoie de un șorț nou pentru bucătărie (apropo, tare frumoase șorțuri și traverse), dar  cumpărându-le puteți să le dăruiți nașei-gospodine de Revelion, sau cumnatei, sau prietenei cele mai bune, în același timp – contribuiți ca o femeie (pe care o veți cunoaște în curând) să redevină acea plină de încredere și de feminitate.

Cu acest text revin pe blog. Se duce noiembrie, și bine face. Pentru mine urmează o perioadă extrem de grea. Mi-e și frică să mă gândesc… Dar, sunt sigură că Dumnezeu are grijă de tot, în special de oamenii buni.
Iar eu voi continua să trăiesc frumos, să muncesc în weekend și să o cresc pe Maria. Pe lângă acestea, nu mă voi opri din a face caritate, pentru că atunci când dai, Domnul și ție îți mai dă.
Și nu uitați, dragi femei – mergeți regulat la doctor. Cancerul mamar depistat la timp poate fi tratat!