I just called…

„Erau vremuri cand, daca trageai jaluzeaua si incuiai usa, aveai intimitate. Azi, poti sa te bagi in capsula antiatomica, n-ai niciun spor. Sigur, poti sa inchizi mobilul de tot, dar asta presupune ca esti intr-atat de lamentabil si penibil, incat n-ai viata deloc, nu astepti telefon de la nimeni si ti-e indiferent daca te cauta cineva sau doar pisica se preface ca se bucura cand te vede (mai ales daca aduci boabe si conserve de ton).
Telefonul mobil e o arma psihologica, un aparat care-ti aduce aminte ca esti ca la Big Brother, ca astora nu le scapa nimic din ce faci si ca, practic, esti la cheremul societatii, toata ziua, toata noaptea. Asta daca vrei macar o reputatie satisfacatoare si o simpatie medie. Cui sa nu raspunzi? Sotului care, daca nu da de tine, crede ca a). esti cu un amant sau b). te-a calcat masina? Rubedeniilor de gradul unu, care isi smulg apoi parul ca ti-ai rupt vreo tibie si esti la camera de garda, ca numai acolo nu-ti dau aia voie sa vorbesti la telefon? Numerelor necunoscute, dintre care unul poate fi vreo veste buna pentru jobul sau business-ul tau? Pisalogilor care, daca nu le raspunzi, suna de optsprezece ori la rand, pana cedezi nervos?”

——————————————————————–
Fragment de la Simona Catrina

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *