„şi am spus da”

„Cine seamănă aşteptare culege dezamăgire.”

„Închipuiţi-vă viaţa în care o persoană este confruntată în fiecare zi nu cu două, nici măcar cu trei, ci cu zeci de alegeri, şi puteţi începe să înţelegeţi de ce lumea modernă a devenit, în ciuda tuturor avantajelor sale, o maşinărie generatoare de nevroze de cea mai mare gravitate. Într-o lume cu o asemenea abundenţă de posibilităţi, mulţi dintre noi ajung să fie vlăguiţi de indecizie. Sau deraiem de nenumărate ori de pe drumul vieţilor noastre, dând înapoi pentru a încerca uşile pe care le-am neglijat în prima rundă, disperaţi ca de această dată să alegem corect.”

„… pentru că nu mai există nici un model universal a ceea ce înseamnă „un bărbat bun” sau „o femeie bună”, astăzi fiecare, ca să-şi găsească drumul în viaţă, aproape că trebuie să-şi câştige propria medalie de merit în domeniul orientării şi navigării emoţionale.”

„Un studiu recent printre tinerele americance susţine că, în zilele noastre, lucrul pe care-l caută femeile la un soţ – mai presus de orice – este să fie un bărbat care „să le inspire”, ceea ce, indiferent de standarde, e o cerinţă foarte exigentă.”

„Un vechi proverb polonez avertizează: „Înainte să porneşti la război, spune o rugăciune. Înainte să porneşti pe mare, spune două rugăciuni. Înainte să te căsătoreşti, spune trei.” Eu, una, am de gând să mă rog tot anul.”

„Buda spunea că toată suferinţa omenească îşi are origine în dorinţă. Oricine care şi-a dorit vreodată ceva şi nu a obţinut lucrul acela (sau şi mai rău, l-a obţinut şi apoi l-a pierdut) cunoaşte foarte bine suferinţa despre care vorbea Buda. Să doreşti o altă persoană este, probabil, cea mai riscantă dintre toate năzuinţele. De cum îţi doreşti pe cineva, e ca şi cum ai lua un ac chirurgical şi ţi-ai sutura fericirea pe pielea acelei persoane, astfel încât orice soi de separare îţi va crea de-acum înainte răni sfâşiate.”

„… odată spulberată încrederea, refacerea ei din cioburi este un proces anevoios şi chinuitor, chiar dacă nu imposibil.”

„Înţelepciunea comună mă învăţase mereu că partenerii trebuie să se certe pentru a-şi aerisi astfel nemulţumirile.”

„… atunci când am hotărât că cineva e de neiertat, cel mai probabil acea persoană va rămâne neiertată veşnic – foarte adesea, exclusă complet, fără avertisment prealabil, explicaţii sau o a doua şansă.”

„Oamenii se îndrăgostesc mereu de trăsăturile cele mai frumoase ale personalităţii celuilalt. Oricine poate iubi cele mai minunate părţi ale cuiva. Dar nu ăsta-i trucul. Trucul cu adevărat inteligent este: poţi să-i accepţi minusurile? Fiindcă lucrurile bune o să fie mereu acolo şi o să fie mereu frumoase şi lucitoare, dar gunoaiele de dedesubt te pot ruina.”

——————————————————-
„şi am spus da” de Elizabeth Gilbert.

P.S. e continuarea bestsellerului „mănâncă, roagă-te, iubeşte.”

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Un an cu Dorin

Faceţi cunoştinţă, el este Dorin Cernavca

Dorin Cernavca este băieţelul fratelui meu Cătălin.
Dorin Cernavca a devenit „Gâga” la câteva săptămâni după naştere, ideea aparţinând surorii lui, Valeria.

Gâga nostru azi are un an! Primul anişor din viaţa lui, prima aniversare!

Pentru mine, Dorin înseamnă tot ce am eu mai scump şi drag. Tot!
În fiecare zi, dimineaţă, nu mă pornesc nicăieri până când nu trec pe la ei să-l pup şi el cu mânuţele în sus să vină spre mine, apoi să mă cuprindă strâns de gât şi să-şi lase căpşorul pe umărul meu. Dorin al nostru, Gâga, Guguţă, Nuţu, e tot ce am eu mai scump şi drag. Iar (fără o săptămână) şcolăriţa Valeria, deja ştie că ei amândoi sunt gândurile întregii noastre familii, oriunde ne-am afla şi orice am face. Pentru că nimeni, încă nimeni nu ne aşteaptă cu atâta dor şi nu ne cuprinde cu atâta dragoste!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

„Coco before Chanel”

Demult voiam să văd acest film. Mi-a plăcut, pentru că a confirmat regula: simplu şi cu gust e mult mai frumos (frază din film: „uite la ea câte bijuterii poartă, şi ce pălărie mare şi încărcată are, tocmai mie mi-e ruşine de ea”). Recomand, o să vă placă, sunt sigură.

YouTube previzualizare imagini
Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Mmmasaj

Despre lene şi răsfăţ am să vă povestesc acum 🙂
Ştiu, lenea e una şi răsfăţul e diferit pentru fiecare dintre noi, dar încă nu am întâlnit om care să nu fie de acord că un masaj e mană cerească atunci când te lasă Duracelul.
Despre masaj cred că aş putea vorbi la nesfârşit. De la începutul acestui an (de fapt, de când am descoperit cel mai bun/curat/calitativ centru de sport şi frumuseţe) mă fac „luntre şi punte” ca să nu lipsesc de la antrenamentele sportive, dar şi de la masaj. La „Wellness Land” oferta este mai mult decât perfectă şi specialiştii sunt de nota 10+. După timp şi dispoziţie, am încercat mai toate felurile de masaj şi am rămas la aceiaşi concluzie: dacă vrei să te simţi om, lasă-te pe mâna unui maseur.

Masaj general, masaj relaxant, masaj anticelulitic, masaj vacuumatic, masaj cu miere, bandaj cu L-carnitine, împachetare cu ciocolată – pe toate le-am încercat, pe unele de câteva ori chiar 🙂

Dacă întrebi „care e mai bun”, eu aş răspunde „toate”. Pentru că sunt diferite ca tehnică, dar şi ca rezultat. La moment m-am oprit la două dintre ele; masaj anticelulitic şi masaj vacuumatic.

Pentru masajul anticelulitic am apelat la Oleg. Am povestit mai demult despre Oleg şi despre cât de bine lucrează. Acum aş mai menţiona că masajul se face pe şolduri, picioare, fese şi abdomen şi durează o oră. Nu este cel mai plăcut şi relaxant masaj, pentru că se masează cu putere zonele afectate, durerea fiind la ordinea zilei. Şi ce-mi place cel mai mult e că la „Wellness Land” se folosesc uleiuri şi creme cosmetice profesionale „Gerard’s”. Ştiu că nu prea aţi auzit de ele, dar credeţi-mă pe cuvânt: fac minuni şi te îndrăgosteşti de ele imediat ce le simţi mirosul şi vezi efectul. Din toată gama de tratament, eu am ales cremele „Gel Marine”, „Snelling” şi „Modeling”.

În fiecare seară şi dimineaţa am grijă să nu uit şi de cremă. Îmi trebuie 3 minute să o aplic pe tot corpul, în acelaşi timp masez zonele cu probleme. Se absorbe rapid în piele, doar că „Gel Marine” lasă o senzaţie de rece, „Modeling” frige un pic, iar „Snelling” e un pic mai uleios. Toate (aplicate prin rotaţie – într-o zi una, apoi alta, a treia zi cealaltă, şi iar de la început) au ca ţintă celulita şi elasticitatea pielii.
De când le-am descoperit, am renunţat să tot cumpăr şi probez tot ce văd nou prin magazin şi sunt mulţumită de rezultate. Mai ales dacă eşti disciplinată şi mai mergi şi la un masaj anticelulitic pe săptămână, pentru menţinerea rezultatului obţinut.

Al doilea masaj pe care îl ador e cel vacuumatic. La „Wellness Land” am apelat la Mariana (absolventă de medicină), care m-a învăţat atâtea secrete despre masaj şi îngrijire corporală, că nu am nevoie de nici o carte sau internet. Masajul vacuumatic se face cu un aparat special şi durează maxim 20 minute, după care se face masaj manual. Are acelaşi scop (celulita şi lupta cu kilogramele) dar eu îl ador pentru aspectul neted şi catifelat al pielii. Masajul cu vacuum curăţă porii pielii şi prin exfolierea fină se elimină şi celulele moarte. La fel, se face cu uleiuri anticelulitice sau drenante, după care se masează cu acelaşi „Gel Marine”, „Snelling” sau „Modeling”. Pentru efect, se fac măcar 12 şedinţe de masaj vacuumatic, apoi unul pe săptămână pentru menţinere.

Gata, am povestit ceea ce (re)trăiesc săptămânal la „Wellness Land”. Pentru că eu am urmat câte un curs de 12 şedinţe anticelulitic şi alte 12 de vacuumatic, acum optând pentru un masaj pe săptămână la Oleg şi unul la Mariana. Ei zic „pentru menţinere”, eu numesc „răsfăţ şi lene” 🙂

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Azi despre toate

Întreaga săptămână tot am vrut să scriu, dar nicidecum nu găseam puteri şi inspiraţie. Şi decât să scriu despre nimic, mai bine citesc şi apoi vă dau câteva citate bune-nebune, pentru a le nota şi voi pe foaia albă din agendă, meniul de pe frigider sau jurnalul personal.

Luni aş fi putut povesti cum mă readuc la viaţă după o intoxicaţie. Nu mănânc mult, nu mănânc gras, acum e post şi normal că am o alimentaţie fără lactatele mele dragi. Dar în noaptea de duminică spre luni am crezut că mor, (în sfârşit). Mă gândeam: „nu mo ucis oamenii, anul 2010, toamna trecută, nopţile friguroase, iaca Cernavca ai să mori de la o intoxicaţie”. Respectiv luni a fost poate una din cele mai grele zi de luni din viaţa mea.

Ca marţi să lucrez pentru luni, marţi şi miercuri, când am fost o fugă pân’ la Odessa. Că de, unde trebuia să dorm 4 ore? Exact, în vamă 🙂 Dacă există mai mare „bespridel” decât în vămi, spuneţi-mi. Că eu sunt gata să vă sar în cap cu argumente şi probe şi voi ştiţi că e aşa, că aţi stat/dormit şi voi prin vamă.
Odessa e frumoasă, păcat de zis. Şi păcat că am stat doar o zi. Aş fi vrut măcar 3, să reuşesc să (re)văd câţiva prieteni din cei pe care-i ştii alături, dar îi vezi bilunar şi auzi (aproape) săptămânal.

Şi cum fiecare plecare vine cu surprize, ziua de joi a fost plină de noutăţi şi noutăţi. Se ia un om de la Guvern, apoi o fată de la Guvern, şi se „kidăneşte” 5 oameni nevinovaţi şi creduli şi entuziasmaţi.
Ca de vineri să ne gândim deja la ce vom face în weekend şi toată viaţa înainte 🙂
Capul sus, mai ţineţi minte? Sus, mai sus, hai sus!

Uite aşa a trecut o săptămână de august. De data asta, fără planuri şi deadline-uri, doar drumuri, nesomn şi necitit. În schimb, am (re)descoperit nişte oameni, unii buni şi valoroşi, alţii mincinoşi. Şi nimic nu este mai important decât să anticipezi o viitoare prietenie şi să descoperi încă o trădare. Şi mi-am reamintit de ce mi-a zis Mihaela Bilic când o petreceam la aeroport: „Draga mea, oamenii se iartă o dată. Pentru că de pe oricare pod, în orice clipă o treaptă poate cădea în apă. Şi tu, cum vei păşi?!”

Despre tot şi despre nimic. În schimb, cine are de înţeles, înţelege. Cine trebuie să citească, va citi, sunt sigură.

S-aveţi un weekend lenos!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Un weekend perfect

se cunoaşte de luni 🙂

Mie îmi place să-mi fac planuri şi de cele mai dese ori reuşesc să mă ţin de ele. Mai rău e când depinzi de planurile altcuiva, şi deja-i demonstrat şi încercat pe propria piele: dacă vrei să faci ceva sau să ajungi undeva, fă şi/sau du-te. Aşa am făcut şi eu, după o săptămână nebună şi plină cu de toate.

Weekend-ul meu a început de vineri seara. Dacă simţi că nu mai poţi, mergi la „Wellness Land” şi lasă-ţi capul pe mâna lui Xenia. Eu adooor tot ce face ea cu părul meu. Arăţi a om şi te simţi deodată în puteri. Şi parcă nu e chiar aşa de grea vinerea, mai ales că totul abia începe 🙂
După o petrecere selectă organizată de Gabi (detalii degrabă), am ales să-mi arăt buclele unui alt public flămând şi însetat. Dacă la prima petrecere modelele în rochii de colecţie zburau printre spectatori, printre cei flămânzi deja zburau pahare şi farfurii. Aşa e când 3 coperţi de reviste fac dintr-un tiran (cu pază de corp alături) o persoană pentru care se face muzica mai încet, se blochează accesul la mesele din apropierea mesei cu oaspeţi deosebiţi şi se mătură printre alţi vizitatori tot ce, cu 3 minute în urmă, stătea frumos aranjat pe masa a 3 flămânzi şi nevinovaţi. Moldova, tu ai VIP-uri!

Am ştiut că un pahar de lapte cald îmi va ridica dispoziţia. Dar unde să găseşti lapte cald (de dorit 1,5 grăsime) într-o noapte de vineri? Dacă o să vreţi şi voi, să mergeţi la „Seasons” (Mall, etajul 1). Indiferent de oră şi de anotimp, chelnerii de-acolo sunt tare drăguţi şi au grijă să uiţi de toate. Laptele a fost nemaipomenit 🙂
Ca şi dimineaţa de sâmbătă, de altfel. Am dormit ca o nesimţită până după 11 şi mare treabă n-am făcut nici pe mai departe. Parcă voiam să termin de citit „Şi am spus Da”, dar nu prea aveam chef, aşa că mi-am luat geanta şi am mers la sală. După o pauză de 2 săptămâni, sportul e greu spre greu de tot. Organismul nu vrea să asculte ceea ce arată oglinda. Am citit undeva că dacă nu vrei şi nu poţi, nu trebuie de forţat. Eu sunt total de acord şi din acest motiv l-am căutat pe Oleg, care mi-a reamintit că cel mai bun masaj se face la „Wellness Land”. Şi cel mai bine se citeşte după o zi lenoasă, când ai trecut pe la biserică pentru aţi pregăti sufletul şi mintea pentru ziua de duminică, adică azi, când a început Postul Adormirii Maicii Domnului. E doar 2 săptămâni şi nu-i greu, mai ales că avem atâtea fructe şi legume. Hai, se poate, trebuie să poţi. Eu pot, ca şi toată lumea care umple ograda bisericii „Sfântul Dumitru”. Aici de rezultate sau avantaje nu-i de scris, fiecare ştie şi simte.

Duminicile mele din ultima perioadă au fost (aproape) la fel. Am să vă zic doar de-a doua parte a zilei, când îmi iau 2 sacoşe mari şi la ora 14 mă duc pe strada Armenească, la intrarea în piaţă pe partea stângă stau mulţi vânzători de la ţară. Să ştiţi că de-acolo îmi umplu frigiderul cu tot felul de verdeţuri (că legume am de-acasă din grădina tatei), piersici, prune, poamă, mure, zămos, miez de nucă, porumb. Bunătăţuri peste bunătăţuri şi eu mă bucur când după o zi plină de muncă am ce mânca.

Şi dacă vrei să te simţi foarte bine, neapărat duminica dormi între orele 18:30 – 20:00 🙂 Apoi priveşte un film bun (aici nu uita de porumb fiert), după care planifică agenda pentru următoarea săptămână (aici nu uita de ceai din măcieş).

Viaţa noastră e în continuă planificare. Şi cum am spus la început : „dacă vrei să faci ceva sau să ajungi undeva, fă şi/sau du-te”.

Capul sus 🙂

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter