Diferenţele contează

În vara lui 2010 am realizat un interviu cu părintele Pavel Borşevschii pentru revista „Nunta”. „Până când Cununia ne va uni” era titlul interviului, care s-a vrut a fi un text cu sfaturi venite de la parohul bisericii „Sfântul Dumitru” pentru toţi viitorii miri şi mirese.

Nu cred că cineva n-a văzut video care ieri a apărut pe internet, cu un preot/călugăr de la Mănăstirea Căpriana, care nu iese din „chelea curşii”, „uăi, lasă-mă să mă duc acasă ca mâne am slujbă”, „nu te pune cu preotul, că-ţi rup picioarele” şi tot aşa. Eu de multe ori am încercat să-mi conving prietenii, cumetrii şi simpli cunoştinţe să nu se cunune la mănăstiri, ci în biserici. De ce? Părintele Pavel mi-a argumentat:

În timpul cununiei, cu mîinile legate în semnul unirii simţirilor lor, tinerii sunt purtaţi de către preot de 3 ori în jurul tetrapodului cu icoana din mijlocul bisericii. Aceasta semnifică unirea duhovnicească, dansul, hora dacă vreţi, pentru mirii ce se unesc pentru toată viaţa. Şi prin această dorinţă a lor, vin să se arate în planul lui Dumnezeu de creaţie a lumii ca moştenitori şi născători de copii, nu egoişti. Copiii sunt un rezultat al dragostei lor şi cu cît mai repede apar, cu atît mai mult are Domnul grijă de ei toţi. Părinţii nu au nevoie de doctori care să le planifice familia. Iar ideea de „mai răbdăm un pic, că trebuie să trăim şi pentru noi”, nu este deloc o hotărîre sănătoasă. În astfel de cazuri de egoism, Dumnezeu nu-i pedepseşte, da-i părăseşte.

Naşii sunt cei mai mari, pentru că ei vin în locul părinţilor, şi pentru că ei vin să-i păzească, să-i apere pe copii de părinţi, de orgoliul lor, de egoismul lor, de „a noastră e mai frumoasă” şi „a nostru e mai deştept”. Naşii, prin gestul lor, mărturisesc sentimentul dragostei şi veşnicia căsniciei pe care ei o demonstrează prin punerea inelelor pe degete, în faţa altarului. Astfel, tot naşii vin mărturie înainte lui Dumnezeu pentru dragostea lor, că „noi, Doamne, o să contribuim cu toată fiinţa noastră, la acest sentiment al dragostei”. Rolul lor este de-a da sfaturi, cu exemple să-i îndrume în viaţă. Tinerii trebuie să-i asculte, şi să le urmeze pilda. Toţi trebuie să ştie că naşii sunt responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru tinerii cununaţi. Şi să nu uităm că tot naşii sunt cei care vor boteza copiii.”

„Călugărie în mănăstire, şi cununie în parohie”… Foarte corect spus. Mănăstirea nu are voie, după statutul mănăstirii, să cunune. Cei care merg la mănăstire să se cunune, şi cei care cunună, să ştie că fac un păcat foarte mare. Explic de ce. Mănăstirea, de la cuvîntul „mono”, „singur”, cu zidurile sale mari, este locul sacru unde călugării fug, se ascund de tot ce este în lume, inclusiv de căsătorie, naştere de prunci, de avere, de multe lucruri şi podoabe pe care le are o mireasă şi un mire împodobit. Iar cei care merg încolo de-a se cununa, duc ispită mare, care e mai rău decît păcatul. Se duce o mireasa frumoasă, decoltată, împodobită cu de toate – călugărul este călugăr. Preotul este Preot de MIR – are acasă familie, are preoteasă şi copii. Dar acel călugăr care a cununat, ce le zice mirilor, ce poate el să-i înveţe pe aceşti doi tineri căsătoriţi, el neavînd această practică? El le spune o teorie pe care a învăţat-o din cărţi, pe cînd un preot de Mir le spune o practică pe care o cunoaşte alături de o teorie frumoasă din învăţătura bisericii. Repet, păcatul acesta este mare. Noi stricăm liniştea mănăstirii. Acea mănăstire o poţi considera o parohie simplă. Sunt lucruri pe care strict trebuie să le facă la mănăstire – asta-i Taina Spovedaniei, Taina Sfîntului Maslu, Taina Împărtăşaniei, şi numaidecît viaţa spirituală, acolo oamenii trebuie să găsească duhovnici.”
–––––––––––––––
E doar un mic fragment din tot interviul publicat in „Nunta”. Concluziile vă aparţin. Pe când eu niciodată nu am înţeles sensul unei cununii la un preot sau călugăr pe care nu-l cunoşti, dar mergi la Căpriana pentru că e mare, frumos, iarbă multă „şi-i la modă să te cununi la mănăstire”.

9 thoughts on “Diferenţele contează

  1. cu aceasta afirmatie „Dar acel călugăr care a cununat, ce le zice mirilor, ce poate el să-i înveţe pe aceşti doi tineri căsătoriţi, el neavînd această practică? El le spune o teorie pe care a învăţat-o din cărţi, pe cînd un preot de Mir le spune o practică pe care o cunoaşte alături de o teorie frumoasă din învăţătura bisericii.” nu sunt de acord, cunosc preoti-calugari care iti vb mai intelept despre familie ,de parca ar fi avut-o el decit acei preoti care chiar au familie, cred ca e prea generala afirmatia.

  2. Si eu imi doream sa mergem la manastire ,sa ne cununam …dar soacra mea a fost contra ,initial chiar ma suparasem dar m-ai tirziu mi-a explicat si am inteles !si de ce totusi manastirile accepta sa cunune tinerii!???

  3. Draga Doina, merci mult pentru un articol super interesant si foarte util 🙂

    As vrea sa te intreb in care biserica slujeşte părintele Pavel, deoarece acum a devenit o problemă să găseşti un preot care ar putea să te îndrume.

  4. Mersi tare frumos de articol. Informativ si actual. Eu locuiesc de ceva ani in SUA si din pacate nu am o biserica aici la care pot sa merg. Deci la fiecare 6 luni cind vin acasa prima ce fac merg sau la catedrala din centru Chisinaului sau la biserica de la Doina (mi-am pierdut tatal acus 2 ani in urma si merg des la cimitir) sau merg la vreo manastire. Am fost acasa acuma de sarbatori sil de la aieroport- destinatie finala Posta Veche, Riscani, drum care dureaza vreo 30- 40 min, si mereu il rog pe sotul lui sora-mea sa mergem prin centru sa mai vad ce mai e nou, am pierdut numaratoarea la biserici. Cam trist, inainte daca gaseai o farmacie, un birou notarial si o alimentara la fiecare colt acuma se mai adauga si biserica. Apoi am mers la capriana (caci tot ai mentionat aceasta manastire) o frumusete extraordinara dar in loc sa imi curat sufletul si sa imi linistesc sufletul m-am iritat si am plecat in 5 minute. Prima ce am vazut a fost un BMW care apartine parintelui (serios? nici eu ca sunt avocata in SUA nu imi permit unul) apoi prima ce am observat e lista cu preturi serios! de cind biserica e numai pt cei avuti? Foarte indignant! apoi era o matusca care vindea apa sfintita si luminari ( din nou imi amintesc de mic copil cind apa sfintita se dadeagratis la biserica nu trebuia sa platesti pt ea 10 sau 20 lei… indignant). Deci m-am apropiat de matusa sa cumpar ceva luminari si cumparatorul dinaintea mea fusese mai rapid, eu mai inceata caci numaram cite luminari aveam nevoie. Intre timp matusa sa intors si a plecat. Deci am mers afara si am chemat-o inapoi la care ea mi-a reprosat ” shi nu ai putut sa dzishi diodata shi vrei”. Cred ca matusa care locuieste la manastire avea chestii mai importante de facut. O luminare costa 2 lei si eu am luat 4, i-am dat 10 lei la care ea trebuia sa imi intoarca 2. Ea imi mai impinge inca o luminare si zice ” na inca una ca nu am sa ma chinui amu sa iti dau rest” am vrut sa zic ceva dar finul parintilor mei m-a stopat. Am iesit si am promis ca nu mai merg la manastire niciodata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *