luni însemnat cu negru pe alb

De vreo 3 zile mă pornesc să scriu pe blog. Sâmbătă mă gândeam să vă povestesc despre ce am găsit când mi-am făcut curat în dulapuri şi în special, in dulapul cu produse de îngrijire şi înfrumuseţare. Ieri, adică duminică, mi-a plăcut ultima carte citită şi speram să găsesc puteri, într-o dminică leneşă, să scriu fragmente pe blog. Azi, chiar dacă a fost luni şi toate au pornit mai greu, eu m-am reapucat de sport şi după, Angelica de la Wellness Land Beauty mi-a făcut o super pedichiură cu unghii albastre – cică aşa se poartă.

Când ultima dată soartă ţi-a tuflit un pumn după cap? Când ai început să conştientizezi că azi, azi trebuie de bucurat de viaţă, aşa cum suntem, cu oamenii pe care-i avem, cu părinţii noştri care se bucură doar când ne aud la telefon, cu copiii, fie ai voştri sau nepoţeii de la frate sau soră, cu apartamentul închiriat şi puţinele haine modeste dar alese cu gust, cu cărţile, filmele şi omul drag care ne pupă după ceafă şi ne miroase părul prin somn…

Prima mea lecţie de viaţă a venit acum doi ani, când am auzit povestea unui băiat. La 24 de ani devenea tată, în acelaşi timp pierzând-o pe cea cu care l-a unit Domnul. Azi are 32 şi chiar dacă nu s-a recăsătorit, dedicând tot timpul fiului, este cel mai împăcat om de pe lume. Munceşte 6 zile din 7, se trezeşte la 7, face terci, duce băiatul la grădiniţă, semnează contracte, face sport, cumpără conopidă şi ulei de măsline, găteşte cina, adoarme şi a doua zi din nou. L-am întrebat de unde atâta putere, după atâta durere. Mi-a explicat că doar după ce ţi se i-a ceea ce nu vrei, începi să-ţi dai seama de viaţa pe care o trăieşti. Începi să faci diferenţe, să pui corect accentele, să înveţi şi să preţuieşti fiecare clipă de azi şi de ieri. El e fericit, chiar dacă poate mai speră la un suflet lângă care să se bucure de râsul copilului din casă.

O altă lecţie am primit-o de la Mihaela Bilic, în iulie anul trecut. Concluzia generală e aceiaşi ca în rândurile de mai sus.

De multe ori mă gândesc să o sun pe mămica, dar amân pentru că sunt la volan şi pentru că nu se poate. În schimb, răspund când mă sună partenerii comerciali sau potenţialii sponsori. În fiecare duminică vreau să-mi i-au nepoţeii şi să mergem la distracţii, dar ajung să merg la sport apoi la masaj, ca spre finalul zilei să aleg un film sau să citesc o carte. Şi aşa facem majoritatea dintre noi, şi nu e din egoism, ci pur şi simplu ne gândim că mâine neapărat fac ce trebuia să facem azi.

De câteva ore mă gândesc cum eram eu la 23 de ani, ce făceam şi ce vise aveam. Azi, la 27, aiuresc cu gândul la un bmw x1 alb, parcă visez un băieţel cu ochii mari şi genele lungi, parcă îmi imaginez o odaie albă, cu un geam mare, cu draperii galbene şi multe-multe flori.
Toate astea sunt planurile şi visele mele de viitor, pentru care lupt şi tind zi de zi. Dar de ce nu s-au inventat vise zilnice, sau dorinţe de minut? Să nu fim nevoiţi să pierdem săptămâni şi ani întregi, până când se împlinesc. Să avem timp pentru a ne gândi la azi. Să ne bucurăm de clipe şi de oameni. Să mâncăm zilnic ce vrem, nu doar de sărbători. Să ne aranjăm părul frumos la muncă, nu doar la nunţi. Să ne mai sunăm, nu să scriem un mail sau mesaje pe facebook. Să luăm pătura şi un coş cu mere şi să mergem la Orhei în pădure, nu să ne dăm întâlniri la terase. Şi să fim mai buni şi mai omănoşi, cum zicea bunica mea.

–––––––

Postare în memoria unui necunoscut cunoscut, care la doar 23 de ani a devenit înger…

2 thoughts on “luni însemnat cu negru pe alb

  1. acu sunt si eu in exact aceeasi situatie.la fix un an de cind mamica mea nu ma mai este cu mine am inteles ca trebuie de trait azi si acum.mereu gasim timp pentru straini si lasam oamenii dragi sa astepte”pai las ca trebuie sa inteleaga ca de aia si sunt apropiati”
    azi am gasit hotarit ca ma duc la seful meu si spun ca nu mai vreau sa muncesc in compania lui.vreau sa fac ceea ce-mi place si nu ce imi aduce doar bani.nu stiu ce o sa fie dupa, dar pin nu termini ce ai de facut azi nu primesti clipele frumoase de maine.
    p.s- si da e greu cind nu mai ai cui sa suni si sa-i spui ca iubesti cel mai mai mult din lume.cind vii din tara care te-a adoptat si nu te mai intilneste nimeni cu placinte si cea mai dulce imbratisare:(
    bucurati-va de oamenii care va iubesc si nu uitati sa le raspundeti ca maine poate fi prea tirziu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *