”Dragostea e un bonsai”

”O femeie n-are voie să bea ca să uite, ei îi este rezervat plânsul suspinat, parfumat, diafan. Despre curvăsărit nici nu poate fi vorba, această nobilă activitate este rezervată domnilor și aducătoare lor de reputație și mândrie, în timp ce orice asociere cu imaginea unei femei ar fi devastatoare.”

”… într-o iubire completă,așa cum ne dorim cu toții, dar, uneori, nu mai avem puterea să căutăm sau măcar să așteptăm. Și-atunci ne mulțumim cu jumătăți de măsură, cu sferturi de viață, cu resturi de orgasm, cu firimituri de bucurie în doi. Și-atunci se face trist și se face zadarnic, în jur, și în noi. Și-atunci se face păcat, ce păcat…”

”Am scos măștile și m-am arătat lumii și dragostei mele așa cum sunt eu, cu adevărat. Cu timiditățile mele, cu slăbiciunile mele. Cu frumusețile pe care le port în mine și cu adevărurile în care cred nesmintit. Cu vinile asumate din trecut și cu iertările mele bolnave pe care le duc cu mine. Cu speranțele la care nu vreau să renunț. Nu sunt pe plac tuturor. Dar sunt liberă. Nu mai joc niciun rol. Și dacă întoarcerea la inocență mă va condamna la tristețe, atunci accept să fiu veșnic tristă.”

”Uneori ne încăpățânăm să-i iubim chiar pe cei care ne-au făcut cel mai mare rău. Care ne-au ținut prizonieri într-o relație de pe urma căreia am pierdut ani, demnitate, onoare și stimă de sine.”

”Eu, cea mai curajoasă dintre femeile lumii, mă tem să iubesc din nou. Eu, cea mai dependentă de dragoste dintre toți locuitorii planetei, îmi port cu demnitate sevrajul. Îmi pedepsesc dorința să stea încătușată sub coaste. Și aștept, cu lașitate, un semn de dragoste mare, ca să pot să iubesc și eu fără teamă.”

”N-am trăit niciodată pe de-a-ntregul. Am fost soție doar cu jumătate de normă, iar de iubit am iubit mai mereu cu sufletul îndoit, știind că nu aceea este povestea visată, aceea care mă va duce pe culmile fericirii, dar sperând că lumea se va schimba… Că el va renunța la năravuri și la amorurile lui parazite, că eu voi deveni mai blândă cu mine însămi, mai tolerantă cucei din jur sau mai nepăsătoare cu trădările celor dragi. Mi-am amânat pe mâine fericirea și am lăsat lucrurile însemnate pe altă dată. Iar data aceea n-a mai venit.”

”Mă dezic, strigând, de jumătățile de măsură, pentru că vreau să trăiesc, de acum înainte, o viață completă. Minunea mea începe azi. Și promit că nu se va termina niciodată.”

”Știm că trebuie să vină dragostea, dar nu avem puterea s-o așteptăm pe cea adevărată. În anii de singurătate ne încolțesc bănuielile cum că nici n-ar exista marile iubiri. Sintagma ”nimeni nu-i perfect” ne oblojește compromisurile și ni le face suportabile, în vreme ce ”oricum nu găsești pe altcineva mai bun” ne justifică inerțiile. Și-atunci ne căutăm cu tot dinadinsul un surogat de iubire. Ne mulțumim cu relațiile călduțe, pe care le considerăm mai bune ca nimic, deși în adâncul inimii știm că am făcut rabat de la multe speranțe.”

”Îmi pare rău de toți anii în care am făcut compromisuri. Mi-e ciudă de toate risipirile mele de până acum. Aș fi vrut să fi avut răbdare. Dar pentru că nu mai pot schimba nimic, îi rog, pe cei care pot, să nu-și frângă aripile în vieți mințite. Să aștepte zborul cel mai înalt. Pentru că nărăcul îi ajută numai pe cei curajoși. Pentru că dragostea vine cu adevărat doar la cei care au puterea s-o aștepte.”

”Căsătoria este, tot mai adesea, un fel eficient de-a ne minți că ne-am găsit iubirea. Avem impresia că, dacă așezăm în forme legalizate o iubire de rând, îi vom da măreție și-o vom înnobila. Și vom da un rost destinului nostru erizant.”

”Acum sunt convinsă că aceia care nu se potrivesc unul cu celălalt de la bun început nu vor reuși să dreagă defectele pe care le rabdă, sau nu le mai rabdă partenerului lor. Acum știu și că, atunci când stai agățat de o relație păguboasă, îți oropsești toate șansele să îți găsești adevăratul suflet-pereche.”

”A mușcat dintr-o felie de ananas din platoul care a stat pe masă încă de la început. Apoi m-a sărutat. Și gura lui mi-a dăruit promisiuni de frumusețe și parfum, privirea lui adâncă, fără ascunzișuri, m-a făcut să am încredere. Să înțeleg că, pentru prima dată în viață, cineva mă iubește așa cum sunt. Fără să fie nevoie să par mai bună. Fără prefăcătorii. Fără măști. Fără suferințe inutile. Și m-a copleșit o fericire profundă, luminoasă, care a dat gust tuturor mâncărilor care au mai poposit pe masă, în seara aceea, și viețiicare a urmat dincolo de sărutul cu gust de ananas.”

”Trăim într-o lume în care iubirile se risipesc ca fumul. În care ne îndrăgostim de teama de a nu rămâne singuri sau pentru că ne e inima atât de pustie și de arsă de dor, încât ne mințim că am găsit dragostea, acolo unde, de fapt, am întâlnit doar un om la fel de singur ca și noi. Un alt suflet dispus să se mintă și el.”

”Șterg din suflet amoruri mințite, întâlniri fără rost. Și vă rog, pe voi cei care nu ați găsit încă dragostea cea mare, să o așteptați. Cu inima mea plină de mare iubire, vă implor să credeți în ea. Fără să cercetați. Să o așteptați cu răbdare și lumină. Pentru că ea există.”

––––––––––––––––––––––

”Dragostea e un bonsai” de Alice Năstase.

Această carte poate fi comandată pe bestseller.md

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *