Fapte pentru suflet

Era în seara de 8 Martie. Eu eram acasă, la mama și la tata, alături de ei și de fratele meu Cătălin, cumnata Liuda și cei 2 copii ai lor, nepoțeii mei Valeria și Dorin. După o cină așa cum doar mama o face, și mai ales una de 8 Martie, eu m-am retras pe patul din acea odaie și citeam noutățile de pe facebook și twitter. La un moment dat, am ajuns la statusul unei fete, care insistent ruga pe toți prietenii de pe facebook, să o ajute. Tatăl ei suferise un atac cerebral, era internat la Urgență și ea, fată de nici 30 de ani, nu știa ce să facă, unde să meargă, cum să rezolve, așa cum nu avea acces în reanimare și nu știa dacă cineva măcar are grijă de părintele ei. Și mai căuta urgent un anume medic, chiar scrisese numele lui, cică este unul din cei mai buni neurochirurgi de la noi. Eu mi-am privit familia, toată adunată la acea masă, și pentru o secundă m-am imaginat, Doamne ferește, în locul acelei fete… I-am dat un mesaj privat, în care am rugat-o să-mi lase numărul ei de telefon mobil. Habar nu aveam cum, dar știam că dacă tare vreau și este nevoie, găsesc acel neurochirurg. De asta și avem relații, legături și prieteni ai prietenilor. A doua zi, dimineața devreme, prima frază pe facebook am citit: ”Mulțumesc mult tuturor, înspre dimineață tata a murit…”

De mică mămica a avut grijă de noi, copiii ei, cum a știut ea cel mai bine. Niciodată nu am suferit de vreo boală, nu am avut mâinile fracturate, nici picioarele, încă nu știu ce înseamnă apendicită și niciodată n-am stat la stomatolog pe scaun mai mult decât durează o consultație. Dar, așa cum în ziua de azi și aerul e cu cancer sau hepatite,  am hotărât să trec un control medical cap-picioare, ca să dorm liniștită. Am mers la Centrul de Diagnostic German, care oferă  pachete medicale, și timp de o oră, dai toate analizele și treci cele mai importante aparate/proceduri (electocardiograma, ultrasonografie, radiografie, etc). Dar, acum nu despre aceasta vreau să vă povestesc (cu toate că revin cu o postare despre, în câteva zile, așa cum ieri timp de o oră am aflat starea sănătății mele). Ridicându-mă la etajul 2, am văzut în cafenea multe, tare multe băbuțe. În stan de lână, cu batic pe cap și neapărat cu ”pestelcă” deasupra unei fuste lungi – așa se gătesc băbuțele de la țară când merg la biserică sau în alte locuri importante. Erau vreo 30 grămadă: toate curățăl îmbrăcate, care cu baston, care cu băsmăluța în mână, care cu un telefon mobil pe care îl ținea strâns-strâns în mână 🙂 Toate așteptau pe scaune, și vorbeau liniștit, îndreptându-și ba pestelca, ba baticul. Peste 30 de băbuțe așteptau cuminșioare în cafeneaua de la etajul 2 din Centrul de Diagnostic Germană. Mai târziu am aflat că ele au fost aduse, în mod organizat, ca să li se facă examinarea sânilor prin mamografie.
Și eu, care credeam că totul în țara asta e pierdut, o instituție medicală privată își crează un proiect social, și aduc la Chișinău (cu propriul autobus) femei trecute de 55-60 de ani din toată țara, și ABSOLUT GRATUIT le fac mamografia sânilor, întru prevenirea cancerului mamar.
Eu n-am rezistat și m-am apropiat de ele, întrebându-le dacă au vrut să vină și ce impresii au căpătat. ”Iaca, chiar am vrut să vorbesc cu cineva din șăfi, să scriu undeva mulțumiri. Boda prosti că se găsesc oameni care se gândesc și la noi. Dumnezeu să le dee sănătate lor și la copchiii lor.”
Totuși, mai există oameni în țara asta. Și da, băbuțele erau tocmai din Ștefan Vodă, din satul unde vinul alb e taare bun (așa au zis ele când m-au invitat în ospeție) 🙂

Aseară m-am întâlnit cu cumetrul meu, Alexandru Vdovicenco, la terasa Celentano de la Botanica, ”la un ceai, ca să-ți povestesc ceva”. Am stat exact 20 minute, cât ne-am povestit și aflat noutățile. Era trecut de 9 seara, afară destul de răcoare, și terasa era deja aproape goală. La un moment dat, la masa de alături s-a așezat o băbuță, îmbrăcată sărac dar curat, și care avea o pungă pe care a pus-o pe masă. După câteva minute, o chelneriță foarte tânără (care era și chelnerița noastră), i-a adus un ceai, și băbuța atent și-a scos 2 felii de pâine din sacoșa ei și mânca. Am auzit cum i-a spus chelneriței ”Boda prosti, să fie de sănătatea ta” și mi-am dat seama că acel ceai i-a fost oferit de angajată, din propriei bani. Imediat chelnerița s-a apropiat de masa noastră, ca să ridice nota de plată, și am rugat-o să-i aducă bătrânei un borș roșu cu carne, smântână și pâine, și să introducă toate astea în nota mea de plată. Nu am stat să văd ce s-a întâmplat mai departe, era prea dureroasa imaginea…

––––––––––––––––––––––––––––

Eu cred că undeva, acolo sus, toate se scriu. Și mai cred că uneori nu trebuie atât de multe pentru a ajuta pe cineva. Dar știu cât e de importantă încă o mână, în situațiile când nici lacrimi nu mai sunt.

În 9 martie, în acea dimineață când am citit acea frază grea pe facebook, am hotărât că e timpul să apară fundația ”Ajută un Om”. Eu sunt vărsătoare după zodie, mă rup de plâns de fiecare dată când aud sau văd ceva ce doare. Și nu contează că nu cunosc acei oameni care se chinuie, care suferă, care nu au și nu pot. Întotdeauna îmi amintesc că verile am stat la bunica, la Slobozia-Dușca, că am acasă o mamă și un tată, că vreau să fiu sănătoasă. Doar ajutând ești răsplătit cu tot ce vrei și Doamne-Doamne are grijă de noi. Părintele Pavel Borșevchi de fiecare dată îmi reamintește că tot ce ne este dat, ne e dat cu un scop, cu un îndemn, și noi, în timp ce trecem peste, trebuie să ne dăm seama de ce și pentru ce am primit această sarcină.

Ajută un Om.

3 thoughts on “Fapte pentru suflet

  1. Astfel de postari scot din rutina zilnica, si fac sa privim viata prin ochii altcuiva. Sunt bravo cei, care pot ajuta precum ai scris, acum si aici, fara declaratii TV si microfoane. Anume asa putem deveni intradevar mai buni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *