Vă invit la „Ora de Suflet”

Ei sunt Ionel (12 ani), Mihaela (11 ani), Eduard și Pavel (gemeni, 4 anișori).

27 mai 2013, satul Butuceni, Orhei. Îl întreb pe Pavel, unul din gemeni, ce vrea să-i aduc când revin la ei, și îmi zâmbește. Eduard mă privește supărat și nu vrea să vorbească nici cu mine, nici cu mama, nici cu fratele Ionel.

Acum câteva săptămâni am văzut un reportaj la ProTv. Despre o familie săracă, în care tatăl muncește cinstit și mama crește și îngrijește de cei 4 copii. Au casă – veche, bătrânească, dar e a lor. Și au vise. Atât.

”Eu pi dânsu n-am să-l las nișiodată”, ne spunea Ionel, fratele mai mare, de la televizor, în cadrul unui spot video despre abandonul de copii.

———————————————————————————————————–

Fundația ”Ajută un Om” vă invită la ”Ora de Suflet” pentru 4 copii triști.

Astfel, 29 mai, ora 19.00, hotel ”CODRU”, Sala Roz, vă așteptăm cu hăinuțe, cărți, rechizite școlare, jucării, alimente (hrișcă, orez, terciuri, conserve).

—————————————————————————————————-

Ei nu vor nimic. Când i-am întrebat pe fiecare ce să le aduc când revin la ei, Ionel mi-a zis că nu vrea nimic deosebit, Mihaela vrea creioane, Pavel vrea o mașină cu telecomandă, iar Eduard supărat a rămas până am plecat de la Butuceni.

Mama Valentina ne-a mărturisit că tare le-ar prinde bine o mașină de spălat.

”- Și încă? Ce mai aveți nevoie la gospodărie, în casă?

– Ei, mulțumim, a venit nu demult un domn și ne-a adus un televizor. Cineva din Spania ni la trimis. Pentru copii e cea mai mare bucurie. Iar o mașină de spălat chiar ne trebu, că nu mai pot cu mâinile să spăl în toată ziua. Copiii cresc, eu obosesc.”

—————————————————————————————————————–

Suntem în preajma zilei de 1 iunie, Ziua Internațională a Copilului.

Vă așteptăm, ca împreună să aducem bucurie pe fețele acestor 4 frați din satul Butuceni, Orhei.

În program:

– Profilaxia maladiilor începând din fragedă copilărie – doamna doctor Luminița Suveică, Șefa Direcției Sănătate, Primăria Chișinău.

– Licitație de obiecte, bijuterii.

– Tombola cu premii.

Meniul serii: bomboane și vin.

Important!

Biletul de acces va costa 100 de lei și va putea fi achitat direct la intrarea la eveniment.

Din banii obținuți în urma licitației + cei adunați la intrare, vom cumpăra o mașină de spălat, frigider, și haine de iarnă pentru toți membrii familiei. Și, în cazul când vor mai rămâne bani, neapărat și alimente – ulei, făină, orez, cartofi, și lista poate continua.

29 mai, ora 19.00, hotel ”CODRU”, Sala Roz, vă așteptăm cu hăinuțe, cărți, rechizite școlare, jucării, alimente (hriscă, orez, terciuri, conserve).

Ajută un Om!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

De Sfântul Nicolae

Dacă tot 22 mai e zi de sărbătoare, vă invit să petrecem împreună cu ”Art Bis”. Eu știu mai mult de jumătate din scenariu, dar n-am voie să spun detalii, așa că vă rog să mă credeți pe cuvânt când zic că se pregătește un eveniment frumos, gustos și cu multe surprize tuturor invitaților 😉

Mai multe detalii găsiți pe pagina oficială Art Bis.

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

De aplicat

Niciodată să nu lăsați mâinile în jos. Știu, sunt zile tare grele, cu sufletul făcut ghem și dorințele arse, una câte una. Dar răsare soarele, întotdeauna. Trebuie doar să nu-ți pierzi speranța și să ai în preajmă oameni puțini, dar ai tăi. Și neapărat, făceți-vă planuri: de vacanță, de călătorii, de noi achiziții. Ajută 😉

YouTube previzualizare imagini
Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

De vorbă cu el

Eu demult nu am vorbit. Nu ți-am vorbit.

Și pentru că n-am timp, nici nu m-am străduit să te caut.

Abia acum mi-a venit muza, sau dorul, și mi-am luat inima în dinți.

Tu m-ai ții minte luna martie a anului 2006? Eu da. Știu că și tu, dar mă rog, întreb, c-apoi să nu zici că n-am întrebat. Da’ ianuarie lui 2008? Daaa, ții minte, sunt convinsă. Eu nu pot uita august-ul lui 2010, poate și jumătate din septembrie. Și gata, restul e fum, e puf, e nor, e ceață, e ce vrei, numai nu memorie.

În ianuarie 2011 am scris un sms din Amsterdam și am primit răspuns de la Chișinău. Nu era ce voiam să citesc, nici pe aproape. În schimb am înțeles că… niciodată n-am să înțeleg. De când am făcut pact cu semnul de întrebare, mi-e cel mai greu. Pentru că nu pot să încalc regula, și hotarul, și promisiunile. Dar și pentru că nu mai îndrăznesc să schimb ceva. Rar, tare rar vreau să mai stăm, ca să-mi dau seama dacă mai are sens sau nu. Și tocmai în acele sensuri e problema – că nimic nu mai poate fi plâns, atât timp cât nu există.

Ți-aduci aminte filmul care l-am revăzut de vreo 4 ori? De-acolo am început să ne dorim mai mult. Eu știam că tu n-o să te oprești și că eu n-am să mă pornesc. Și mai știam că visele se împlinesc, la fel cum și tu știai că unele n-ar trebui să se împlinească.

Noi demult n-am vorbit. Nu ne-am vorbit. Tu mai ții minte decembrie anul trecut? Eu da. Și știu că și tu. De-acolo am început să ne dorim mai mult…

De ce nu uit unele cifre și unele luni? Pentru că tu nu mă lași. Nu vrei să mă lași. Eu știu, și tu știi…

Eu nu dau întrebări, așa cum nu-mi încalc promisiunile. Dar tu, dacă știi că le am, că sunt și așteaptă, de ce nu îndrăznești?

————————————————————

Dacă cineva m-ar întreba ce vreau acum, exact în acest moment, nu știu ce-aș răspunde. Pentru că atât de neclar mi-e totul, și-atât de frică mi-e de tot ce vine, încât nu mai știu ce-ar trebui să răspund.

Ți-aduci aminte cum mă alintai? 🙂

Eu tocmai mi-am dat seama că îți pun întrebări. Și pentru că n-am timp, te rog să nu-mi răspunzi.

Auzi, suflet?!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter