Despre lucruri simple și oameni speciali

Săptămâna trecută scriam pe facebook că zilele mele demult s-au transformat în adevărate maratoane și fetele mele care mă ajută în tot deja-s obișnuite cu mine care, dacă știu că trebuie sau dacă am promis, transform duminica în luni și ora 21 devine timp potrivit pentru a suna pe oricine, chiar și un ministru sau doi.

În ultimul timp tot mai multă lume mă întreabă: ”Cum îi găsești?”, ”Ce ai tu din asta?” și ”Mai poți?”

Eu nu prea știu dacă ar trebui public să răspund la aceste întrebări. Tot ce știu e că deja este prea târziu și cât de mult aș vrea sau n-aș putea, deja nu mă pot opri. Pentru că m-am convins, de câteva ori deja, că oamenii noștri sunt buni, la nevoie se pot uni și doar împreună se ajunge la rezultatul dorit.

Am adunat atâtea gânduri și acum, tot vrând să le scriu pe toate, mă încurc și totodată mă gândesc dacă ar trebui să se știe unele detalii, mii de detalii, care nu se văd atunci când se pune la cale ceva.

S-o iau de la o luni, 16 septembrie, când am cutreierat toate magazinele cu haine pentru copii în căutarea unei rochițe portocalii. Mihaela este o fetiță care urma să împlinească în acea zi 5 anișori și să-i sărbătorească între pereții Spitalului Oncologic. Dorința ei cea mai mare a fost să aibă o zi de naștere frumoasă, cu baloane și cadouri, și cel mai important – să existe o tortă și ea să poarte o rochiță de prințesă, portocalie, ”care se învârtește” 🙂

Am citit anunțul pe facebook, pe pagina Agenției de Împlinit Dorințe și am reacționat imediat, alături de alte câteva persoane. Și iată-ne frumoase și emoționate la ziua Mihaelei!

Cei drept, eu așa și n-am găsit rochiță portocalie, în schimb prințesa Mihaela s-a tot învârtit în noua ei rochiță și asta a fost cel mai important pentru noi toți prezenți la sărbătoarea ei!

Apoi a urmat ”săptămâna de foc”, cum a denumit-o colega mea Cristina. La început de septembrie, când i-am povestit prietenei mele ideea, au urmat întrebări la care, sincer, nu aveam răspuns: ”Cum vei ajunge la conducerea ”Zimbru” și vei căpăta stadionul gratuit?”, ”Cum vei lega colaborarea cu Federația Moldovenească de Fotbal”, ”Cum crezi că premierul Leancă va lăsa tot și va juca fotbal, dar încă 15 miniștri, consilieri și alți angajați de la Guvern”, ”Cum vei trezi tu artiștii, care sâmbătă vor cânta la nuntă până la 5 dimineața și duminică la 14 să fie deja pe stadion, majoritatea dintre ei având iarăși de cântat la nuntă?”

În schimb știam foarte clar: am un copil de 6 anișori care urgent are nevoie de 60.000 euro pentru o serie de operații în Germania. Și chiar dacă am fost acuzată că fac PR, că e meci politic, că e una sau cealaltă, cu toată modestia spun că ideea acestui meci caritabil între echipa artiștilor și echipa guvernanților îmi aparține în totalitate și a fost organizat de către fundația Ajută un Om cu suportul companiilor Art Bis și Glorinal, cărora le mulțumesc enorm de mult pentru tot.

Nu mai scriu nimic despre meci. Chiar dacă a trecut deja o săpămână, eu încă nu pot să cred că am reușit să ajung la domnul Nicolae Ciornâi, președintele ”Zimbru”, și să obțin stadionul. Că am găsit oameni buni la FMF care ne-au oferit tot suportul necesar: formele ambelor echipe, mingi pentru joc, arbitri. Că l-am cunoscut pe omul Iurie Leancă și am o admirație aparte și specială pentru dumnealui. Toți membrii echipelor care au jucat – peste 40 de bărbați, care au ascultat atenți indicațiile doamnei Doina 🙂 Și nu în ultimul rând, celor o mână de oameni care m-au ajutat, cum au putut și cu ce au putut, ca acest meci să aibă loc și să fie așa cum a fost. O idee și o săptămână – atât a fost, în schimb am devenit expertă în fotbal și dacă până acum am organizat tot ce se putea de organizat, acum un meci pe Zimbru + concert după, deja mi se pare floare la ureche 🙂

YouTube previzualizare imagini

Evident că nu s-a adunat suma necesară și eu eram conștientă că așa va fi. Dar asta nu înseamnă că ne oprim aici. Urmează o cină caritabilă cu 40 de doamne influente, unde fiecare va contribui cu o sumă fixă, stabilită de către noi, organizatorii. După calculele noastre, dacă vor veni toate și vom avea și o licitație specială, urmează să adunăm o sumă care unită cu suma de la meci, va ajunge pentru ca Victoraș să meargă în Germania și să înceapă pregătirea pentru operații.

Și de ce am pornit șirul povestirii cu ziua de luni, 16 septembrie, când sâmbătă, 14, am stat toată ziua la Moldcell Cafe și am luat în primire pungi cu de toate de la oameni cu suflet mare, care nu au rămas indiferenți în urma potării pe facebook a poveștii unei mame care crește singură 6 copii. Ieri, vineri, eu cu domnul Ion, cel mai bun șofer din lumea asta, ne-am urcat într-un bus și am mers 4 ore până la Rediul Mare, raionul Dondușeni, apoi 4 ore înapoi. În schimb, am umplut o cameră din casa Stelei și a celor 6 copii a ei, cu sacoșe pline cu haine, încălțăminte, produse alimentare, jucării, obiecte de igienă și 3 mii de lei pentru lemne de foc pentru la iarnă.

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Important:

1. mai multe fotografii și informații despre cum puteți îndeplini dorințe, găsiți pe pagina de facebook Agenția de Împlinit Dorințe și Centrul educațional pentru copiii bolnavi de cancer.

2. toate fotografiile de la meciul caritabil, jucat între echipa artiștilor: căpitan, cantautorul Alexandru Vdovicenco, antrenor – maestrul Ion Suruceanu, și echipa guvernanților: căpitan, Prim ministru Iurie Leancă, antrenor – Președintele Țării, Nicolae Timofti, le găsiți aici, pe pagina de facebook a fundației Ajută un Om.

Îmi pare rău și am rămas total dezamăgită de presa noastră, care elementar nu s-au interesat și documentat despre meciul de caritate, în premieră pentru țara noastră. Astfel, nici un post tv nu ne-a difuzat spotul video, iar cele câteva reportaje de la meci au fost mai mult politice, meciul fiind organizat de către o fundație de caritate care a avut un scop: strângere de fonduri pentru un băiețel care urgent are nevoie de o serie de operații, în unele reportaje nici măcar acest detaliu important nu a fost menționat.

3. dacă doriți să-l ajutați pe Victoraș, părinții au deschis un cont bancar pe numele lui, unde puteți face transferuri în lei moldovenești.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Cel mai important:

1. Ajută un Om este fundație de caritate, iar munca mea și a colegelor mele nu este remunerată. Punct.

2. În fiecare zi eu muncesc aici, pentru Clubul Nostru, un proiect tare drag sufletului meu, care a fost salvarea mea într-un moment al vieții mele și astăzi a devenit mai mult decât un vis împlinit. Tot în cadrul acestui proiect, desfășurat timp de doi ani, am lansat și revista pentru femei Clubul Nostru, care se distribuie gratuit și poate fi găsită prin localurile din oraș.

3. Toate acțiunile de caritate a fundației Ajută un Om sunt greu, uneori extrem de greu de organizat și desfășurat. Pentru că avem nevoie de oameni care să ne ajute, să ne susțină și împreună să reușim. Doar din acest motiv insistăm cu unele postări pe facebook, pentru că uneori, o poză prin care se arată bucuria unui copil care are o rochiță nouă, poți convinge mai ușor și astfel oamenii acționează, se implică și ajută.

4. Am ținut să scriu această postare pe blog, pentru că este cea mai rapidă și sigură comunicare cu părinții mei, care mă aud la telefon o dată la trei zile și mă văd, mai nou, pe stadioane 🙂 Tatăl meu, care îmi citește blogul și-apoi strigă spre bucătărie: ”Mămica, iară fic-ta o scris despre tine pe internet”, tare des mă întreabă cu ce mă mai ocup. Pe această cale aș vrea să-i mulțumesc pentru că mi-a schimbat lăcata de la ușă, mi-a pus în frigider un borcan cu brânză de oi și mi-a cumpărat un aparat de telefon fix și apă plată de băut 🙂

P.S. Meciul s-a încheiat cu 3-0 în favoarea echipei artiștilor 🙂

P.S. 2. Să știți, dacă vreodată vă voi suna duminica, înseamnă că am nevoie de ceva 🙂 Iar oamenii care la ora 23 primesc sms-uri de la mine, e semn că n-am putut să adorm până nu le-am scris un sincer și din tot sufletul ”Mulțumesc pentru tot.”

Împreună să-l ajutăm pe Victoraș

Vă invit să-l ajutăm pe Victoraș. În numele fundației pe care o conduc, vă rugăm să nu rămâneți indiferenți și să ajutați un copil care vrea să aibă o viață normală.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Victoraș este un băiețel de șase anișori care suferă de epidermoliză buloasă – o afecțiune genetică rară, asociată cu formarea de vezicule la nivelul pielii, ca răspuns la orice traumatism minor. Ea este mai frecventă la copii, aceștia fiind numiți „copiii-fluture” din cauza pielii lor foarte sensibile.
Boala a evoluat repede, iar la vârsta de trei ani Victoraș a suferit „alipirea și îndoirea degetelor de la mâini”, astfel încât astăzi el este inapt să facă ceva cu propriile mâini.
Victoraș are șanse reale la o viață normală. Pentru aceasta, trebuie să suporte o serie de operații chirurgicale și doar o clinică din Germania s-a oferit să-l opereze. Pentru aceasta, familia lui urgent are nevoie de 60.000 euro, sumă enormă pentru doi părinți tineri. Astfel, Fundația Ajuta un Om demarează o serie de acțiuni și evenimente de caritate.

Un meci de fotbal în scop caritabil dintre echipa guvernanților, căpitan – Prim ministru Iurie Leancă, și echipa artiștilor, în frunte cu cantautorul Alexandru Vdovicenco, antrenor – Ion Suruceanu.

Biletele se vând la casele stadionului ”Zimbru”. Un bilet costă 30 lei și toți banii din vânzarea biletelor vor fi donați părinților lui Victoraș.

Prin această primă-acțiune, noi nu vom aduna suma necesară. Sau poate da, datorită și donațiilor benevole a membrilor ambelor echipe și a oamenilor din public. Dar nimic nu ne oprește de-a merge înainte și de a spera că degrabă Victoraș va putea merge în Germania pentru operațiiile la mâini, ca să reușească să treacă și perioada de recuperare și toamna viitoare să meargă în clasa întâi.

YouTube previzualizare imagini

Mulțumesc membrilor ambelor echipe, la fel mulțumiri speciale oamenilor buni de la ”Zimbru” și de la ”Federația Moldovenească de Fotbal”. Și nu în ultimul rând, tuturor celor care se implică în promovarea evenimentului pe facebook, în presă, pe bloguri. Împreună îl ajutăm pe Victoraș!

––––––––––––––––––––––––––––

Această acțiune este desfășurată de către Fundația ”Ajută un Om” cu suportul organizatoric a companiei ”Art Bis”

”Valentine”

”- Ai atât de multe de oferit, Valentine. Nu vreau să te irosești. Ești o învingătoare!”

”Un bărbat poate găsi oricând o femeie, dar o femeie nu poate găsi oricând un bărbat.”

”Fii înțelegătoare. Cel mai important lucru în viață este să te înțelegi cu oamenii.”

”În timp ce o luam de la capăt, am hotărât că dragostea poate să mai aștepte.”

”Nu am fost niciodată matinală, dar acum, având un țel, sunt în picioare odată cu răsăritul.”

”Bunica Roncalli avea dreptate în legătură cu bărbații. Nu contează câți ani au, trebuie să stai mereu cu ochii pe ei, ca un uliu. Ca un uliu!”

”Dar când eram cu el, nu prea mă gândeam la viața mea. Construiam oarecum totul în jurul lui. Când ne-am despărțit, a trebuit să mă lămuresc ce mă făcea fericită.”

”Este singurul bărbat pe care-l cunosc care a obținut tot ce-a vrut, dar tipul care are totul se poate întrece pe sine într-un singur fel: obținând mai mult.”

”Cea mai grea pedeapsă pe care poți să i-o aplici unui bărbat este să-l izolezi. N-am văzut nici unul care să se descurce în situația asta.”

”- Am fost nevoită să fac  ceea ce trebuie să facă o fată în situația ta, atunci când îi place un tip. N-are nici o importanță că aveam patru copii și o diplomă de colegiu pe care se așternuse praful. A trebuit să mă fac din nou dorită. Asta înseamnă că a trebuit să-i arăt tot ce am mai bun. A trebuit să-l redescopăr în întregime. A trebuit să refac lumea în care trăisem, inclusiv casa și garderoba mea. Nu puteam rămâne cu el de dragul tău, al mamei sau al religiei. Trebuia să rămân cu el pentru că așa doream.”

”Dar nu s-a dus niciodată la magazin să cumpere ingredientele fără să întrebe, ca apoi să vină acasă și să gătească. Asta era treaba mea. Atunci am știut că era din nou al meu. Se schimbase. Vezi tu, astea sunt momente în care știi sigur că cineva te iubește. Înțelege de ce ai nevoie și îți oferă – fără să ceri.”

”Îmi amintesc că am citit un interviu cu Katharine Hepburn. Zicea că datoria unei femei într-o relație e să fie adorabilă.”

”Sunt unul dintre acei oameni care savurează din plin singurătatea.”

”Ne iubim, iar acum relația noastră trebuie să se construiască încet și frumos, pentru a susține toată fericirea și suferința care ne stau în față.”

”- Dă-i unei femei o pereche nouă de pantofi și viața i se va schimba.”

”- Bineînțeles că am fost furioasă. Și am făcut ceea ce multe femei fac cu furia. O îngroapă. Se retrag în ele. Nu mai vorbesc. Se culcă supărate și se trezesc supărate. Își îndeplinesc obligațiile, au grijă de casă și de copii, dar simplul fapt că fac toate aceste lucruri este tot un resentiment, dar sub o altă formă. Modul meu de a-i face rău a fost să mă port ca și când n-aș fi avut nevoie de el.”

––––––––

”- Cheia este ca bărbatul să o iubească pe femeie mai mult decât îl iubește ea pe el.

– N-ar trebui să se iubească la fel de mult?

–  Niciodată nu se vor iubi la fel de mult.

– Dar dacă femeia îl iubește mai mult?

– O așteaptă o viață de iad. Ca femei, jocurile sunt făcute împotriva noastră pentru că timpul este dușmanul nostru. Noi îmbătrânim, în timp ce bărbații se maturizează. Și crede-mă, sunt o grămadă de femei care caută un bărbat și nu se jenează nici să revendice soțul altcuiva, indiferent cât de bătrân, decrepit și surd este.”

––––––––––––

”Când călătorește, o femeie își poate reinventa sau șterge trecutul în întregime. Ăsta este unul dintre marile avantaje de a pleca de acasă.”

”- Nu dragostea ține o căsătorie, spune. Poate cu dragostea începe, dar se termină cu altceva.”

”E o diferență între a încerca să faci o relație să meargă și a ierta lucruri care n-ar trebui iertate.”

”Nu poți să fii fericit niciodată dacă nu știi ce vrei.”

”Dragostea durează numai atunci când două vieți se unesc fără sacrificii. Nimeni nu ar trebui să renunțe la personalitatea lui pentru altcineva. Oamenii mai procedează uneori așa, dar asta nu le aduce fericirea pe termen lung.”

”Cred că e corect să spun că atunci când lucrurile din viața mea se prăbușesc, o fac în așa fel încât soarta să fie sigură că mi-am învățat lecția.”

––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

”Valentine” de Adriana Trigiani