„Revelația”

„ Era revoltător de bun la pat. Și o mai și știa foarte bine.”

„ Mă uitasem în ochii lui și-mi dădusem seama cât de mult se controla, ce suflet plin de umbre avea. Văzusem în el putere, poftă, control și dorință aprigă. Undeva, în străfundul sufletului, știusem că avea să pună stăpânire pe mine. Și mă simțeam ușurată că și el se simțise la fel de atras de mine.”

„- N-o căutam pe ea în alte femei. Nici măcar n-am știu că sunt în căutarea cuiva, până când te-am întâlnit.”

„- Să te gândești toată ziua la mine!”

„ Eram împreună pentru că eram dependenți unul de altul. Nu mă simțisem niciodată atât de amețită ca atunci când aveam parte de fericire împreună și știam că și cu el se petrece același lucru. Ne puneam unul pe altul puternic la încercare, pentru acele momente de perfecțiune între noi, numai că acestea erau atât de rare, încât doar încăpățânarea, hotărârea și iubirea noastră ne făcea să luptăm pentru ele.”

„ Era un bărbat care nu ieșea niciodată cu femeile cu care se culca și nu se culca niciodată cu femeile cu care ieșea în societate.”

„ Fusese o vreme când mă bazam pe sex ca să simt afecțiune, făcând confuzia între atracția de moment și tandrețea adevărată. De aceea insistam acum să mă împrietenesc cât de cât cu un bărbat, înainte să ajung cu el în pat. Nu mai voiam să ajung vreodată să mă dau jos din patul unui amant simțindu-mă murdară, bună de nimic.”

„ Aș fi putut încerca să mă eliberez, dacă nu i-aș fi văzut ochii, în care se citea atâta dor, atâta zbucium.”

„ Din multele căsătorii ale mamei cu bărbați puternici, știam că lucrul cel mai important e să-ți acorde timpul lor, deoarece, pentru ei, acesta chiar era cel mai valoros lucru în viață.”

„ Așa fusesem și eu cândva. Disperată să am o legătură cu cineva.”

sylvia_day_revelatia_cvr

„- E întotdeauna o plăcere să văd o femeie cu un apetit sănătos.”

„ Ne-am încărcat bateriile și ne-am amintit că merită să luptăm pentru ceea ce găsiserăm unul la celălalt.”

„- Sunt disperată după afecțiune, mă agăț de oameni și sunt bolnavă de gelozie. Te-aș scoate din minți într-o săptămână.”

„- Trebuie să ai încredere în mine, Eva!”

„ Pe vremuri, îi respectam pe ziariști. Acum, foarte puțini își mai fac temele și încă și mai puțini sunt în stare să scrie obiectiv.”

–––––-

„- Unii oameni sunt mai buni ca prieteni, am răspuns, dregându-mi vocea.

– Dar ai spus că-l iubești.

– Asta nu e mereu de ajuns.”

–––––-

„ Uneori, dragostea nu e de ajuns. Și, dacă nu e de ajuns, la ce e bună?”

„- N-am fost niciodată capabil s-o fac fericită pe termen lung, iar ea se cunoștea prea bine ca să-și dea seama de asta.”

„ Undeva, de-a lungul relației noastre, m-am îmbătat cu iluzia că eu și Gideon am putea să avem totul. Că faptul că ne iubeam era absolut de ajuns. Probabil pentru că nu mi-a trecut niciodată prin minte că aș putea să iubesc atât de tare și din pricina mitului că, atunci când te îndrăgostești, ar trebui să trăiești fericit până la adânci bătrâneți.”

„ Oamenii trec peste dragoste. Pot să trăiască fără ea, pot să se desprindă. Iubirea poate să fie pierdută și regăsită.”

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

„Revelația” de Sylvia Day

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *