„Fluturi”, volumul 1

„Chiar așa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toți oamenii… Un om care a crezut orbește în oameni, în fericire și în iubire și care a cunoscut gustul amar al eșecurilor și al dezamăgirilor…”

„… oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona, ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.”

„Nu, viața nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și ce ai făcut, bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură și te lasă să te descurci. Și aici apar opțiunile… toate sub formă de lecții – unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranță te vei schimba, de multe ori mai mult, până la a nu te recunoaște pe tine însuți.”

„Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura. Asta pentru că oamenii nu își cunosc limitele.”

„Când eram mică, tata mi-a spus că sufletul meu este un castel. Că indiferent de luptele care se dau înafara lui, eu trebuie să păstrez interiorul frumos și curat. Să nu îl aglomerez cu lucruri inutile și să nu primesc pe oricine înăuntru.”

„Simona era prietena care mă făcea să râd din orice. Glumea non-stop și de multe ori nu puteai deosebi gluma de adevăr. Era la fel de liberă în gândire ca și mine și la fel de naturală. Spunea mereu exact ce gândea, fără să menajeze pe nimeni și fără a se teme că putea fi judecată greșit. Era o femeie sinceră, fără prejudecăți și foarte puternică.”

„- Secretele costă și nu îmi place să rămân datoare.”

„De mică mi-a băgat în cap că nu trebuie să depind de nimeni. Că trebuie să am casa mea și banii mei. Că am dreptul să fac ce vreau și că nu trebuie să mă justific în fața nimănui. M-a învățat să nu-mi pese de ceea ce crede lumea. Și să fiu puternică.”

„Nu știi niciodată ce va fi, dacă nu încerci”, îmi spunea mereu tata.”

„Unii oameni intră în viața noastră neinvitați, nedoriți – ca, mai apoi, să devină universul nostru. Dar, într-o zi, ne părăsesc. Ne părăsesc forțați de destin, independent de voința lor, fără a avea șansa să-și ia rămas bun. Ne părăsesc atunci când nu ne așteptăm – și poate când depindem cel mai mult de ei. Ne părăsesc, luând cu ei și o parte din sufletul nostru și din visele noastre. Doare. Cu toate acestea ne rămâne în urma lor o poveste – chiar dacă nu o poveste cu final fericit. Ne rămân lecții de viață și amintiri prețioase. Învățăm să iubim, să prețuim, să devenim dependenți, ca mai apoi să învățăm să pierdem, să suferim și să devenim puternici.”

„Probabil că Dumnezeu ne trimite în viață persoanele potrivite, în momentele potrivite, pentru a ne ajuta să depășim anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a ne ajuta să învățăm ceea ce trebuie, să ne regăsim, să ne iertăm, să iubim…”

„Pentru că, oricât de matur și de puternic ar fi un om, el păstreză mereu copilul din el și are nevoie să se simtă al cuiva, să se simtă protejat, alintat, admirat și iubit.”

„Oare ce are aia și eu nu am? O fi mai frumoasă? S-o fi săturat de mine?”… Dintr-o dată mi-am pierdut toată încrederea în mine și am început să mă încarc cu tot felul de complexe, pentru că o femeie înșelată se învinovățește, se condamnă și se gândește că poate nu e suficient de bună, dacă bărbatul de lângă ea o înșeală.”

–––––––––––––––––––––––––––-

„- Ce cauți aici?…

– Îmi era dor, mi-a răspuns el, privindu-mă serios.

– Nu ai voie să-ți fie dor de mine.

– Păi nici nu îmi era dor de tine. Îmi era dor de mine.”

–––––––––––––––––––––––––––

„Câteva zile m-am certat cu Matei, din cauză că el nu accepta ideea ca eu să muncesc. A încercat să mă împace, venind cu tot felul de idei, ba să-mi deschidă o cafenea, ba o parfumerie sau un salon cosmetic. El nu înțelegea că eu îmi doream să pornesc de la zero, cu propriile mele puteriși nu să primesc totul de-a gata. Uram ideea de a deveni o femeie întreținută, cu atât mai mult cu cât tata m-a învățat să nu depind niciodată de nimeni. Mi-l aminteam spunându-mi că nimic nu e sigur pe lume, decât ceea ce îți oferi tu. Căeste important să nu depind financiar de niciun om. „Trebuie să ai casa ta, să nu ajungi în situația în care cineva să te poată da afară. Și trebuie să ai banii tăi, nu să ceri pentru a-ți îndeplini vreun moft.”

„Necazurile – tocmai ele, care te pun la pământ și care te fac să crezi că nu vei reuși niciodatăsă te mai ridici – te fac să deviiputernic. Nu știi niciodată câr de puternic ești, până când a fi puternic, este singura ta șansă să supraviețuiești.”

„A ieșit din camera mea, stingând lumina și luând și sufletul meu cu el.”

„Uneori ai impresia că destinul acționează într-un mod pervers și sadic. Altfel nu-ți poți explica de ce te trimite în anumite momente cheie, acolo unde poți afla lucruri care să-ți încurce viața. Pentru că, dacă nu ar exista acele momente cheie, ar rămâne multe lucruri pe care poate nu le-ai afla niciodată.”

„- Ea ce atitudine are față de tine?, a întrebat Cosmin.

– Mă calcă în picioare, se joacă, mă provoacă, mătură pe jos cu mine, dă de toți pereții și culmea este că îmi place.”

616779

„Cred că fiecare om ar trebui să găsească un loc sub soare, unde să se refugieze, ori de câte ori are nevoie să se regăsească pe sine. Un loc departe de zgomote, de aglomerație și de energia negativă. Un loc departe de răutăți, de urât și de ispite. Un loc care să poatăfi aproape de Dumnezeu, căruia să-I lase grijile în seamă. Un loc în care să se simtă aproape de oamenii dragi care au plecat din lumea asta. Un loc unde să-și ceară iertare, să ierte, să plângă, să se roage și să viseze. Un loc unde să-și regăsească pacea sufleteasc, echilibrul, încrederea și forța. Un loc frumos, care să amintească de frumusețea și de valoarea vieții.”

*****

„Fluturi”, volumul 1, de Irina Binder