Nu-ți fă niciodată planuri – undeva totul demult e stabilit

Era 29 mai, o zi de vineri extrem de grea, după o săptămână și mai grea. Mă întorceam de la București, unde timp de 4 zile am avut un program nebun de bun. Plecasem pentru a mă iniția într-un proiect, ceva total diferit de ce-am făcut până atunci, și acele 4 zile, pe lângă întâlniri și multă-multă informație, au mai conținut și seri de revederi cu oamenii dragi din București. Urma să încep ceva nou penru mine, să pornesc o afacere frumoasă la Chișinău cu niște parteneri din România, lucru care m-a făcut să devin și mai organizată.
Tot drumul București – Chișinău am stat cu agenda pe brațe și telefonul în mână. Pentru că trebuia să fac totalurile unui eveniment cu Andreea ESCA (dovada AICI) și să pun la punct ultimele detalii pentru evenimentul de 4 ani ai proiectului „Clubul Nostru” cu Teo TRANDAFIR, ce urma să aibă loc în iunie (poze AICI). La fel, aveam o tonă de informație nouă despre afacerea frumoasă pentru Chișinău și trebuia să învăț pașii din mers, ca lucrurile să poată fi mișcate mai rapid. Și, poate cel mai important la acel moment: aveam o nuntă de jucat, nunta mea, a noastră 🙂 Aici parcă totul era gândit și pus pe foaie: locația stabilită, orchestra arvonită, foto&video înțeles, și tot așa. Promisesem omului că voi găsi formula perfectă, cumva voi reuși să mă împart între muncă și casă, și chiar îmi reușea – nu mai lucram în weekend, nici măcar laptopul nu-l deschideam, și asta deja era de admirat la mine, care timp de 4 ani n-am avut sărbători, vacanțe mai lungi de 5 zile, și weekend-uri pentru lenevit – sunt oameni care pot confirma acest lucru 🙂

Când am ajuns în vamă, aleluia – internet cu caru’, tocmai bun de pierdut timpul până acasă. Facebook, instagram, twitter – de unde am cam lipsit în ultimele zile, erau pline cu noutăți și tot felul de nebunii. După un timp, tot răsfoind pagini după pagini, în față mi-a apărut o imagine.

11659560_1063013803709551_6097702752463695143_n

La prima vedere, o frază banală. Eu am citit-o de 2 ori, apoi am închis ochii, mi-am lăsat capul pe spate și am început să visez. Pentru prima dată, în ultima perioada, mi-am recunoscut că sunt obosită, că nu mai vreau să fac ceea ce fac, că nu sunt sigură că noul proiect este potrivit pentru mine, că mă zbat să schimb ceva dar care nu era ceea ce mă reprezent pe mine, că pentru o astfel de afacere ai nevoie să te implici de tot, pe când eu voiam altceva… Dar, Doamne-Doamne știe mai bine de ce noi avem nevoie și șansa și oamenii pe care îi am la București sunt dovada că așa trebuie să se întâmple. Apoi, mie întotdeauna mi-au plăcut provocările și așa cum în 2011 brusc m-am lăsat de ce job și am inventat ”Clubul Nostru” tot așa și acum este timpul să ies din rutina zilnică și să pornesc altceva.

Dar, socoteala de acasă nu întotdeauna se potrivește cu cea de la târg 🙂 Am ajuns eu acasă, a urmat un weekend în care am dormit, am mîncat, am dormit, am mâncat, am dormit extrem de mult și tot când mă trezeam, încercam să nu cad din picioare, la cât de somn îmi era. ”Vezi cât ești de ușisă?!”, mi-a zis supărat bărbatul, tot încercând să mă convingă să nu mă bag unde nu mă pricep. ”Încă nu mă pricep”, îi răspundeam eu, și adormeam iar.

Luni, 1 iunie, un milion de puncte cu ”de făcut” scrise în agendă. Dar, surpriză – mi-e rău de mor. Și așa cum de câțiva ani am o problemă cu stomacul, am crezut că iarăși m-am intoxicat. Dar n-aveam de la ce, așa cum în weekend mâncasem foarte și foarte puțin. Toată ziua m-am chinuit îndoită în pat și-mi părea rău că nu pot să ajung să-mi pup nepoțeii cu ocazia zilei copiilor. Aveam eu un gând, dar îmi tot repetam că nu are cum, așa cum glanda mea tiroidă nu se va lăsa păcălită atât de repede. Abia spre seară mi-am luat inima în dinți și după nici 10 minute, îmi tremura mâinile și nu-mi puteam opri lacrimile. De-atâtea ori mi-am imaginat acest moment, văzusem prin filme cum se întâmplă și cum reacționează femeile, că eu acum, efectiv m-am lăsat pe scaun și plângeam 🙂 În acel moment, timp de 2 minute cât am fost eu cu mine, nu-mi venea să cred că totu-i adevărat!

A urmat cea mai strânsă îmbrățișare amestecată cu lacrimile mele și sărutările bărbatului care mi-a promis că tot ce-am trăit până acum, toată iubirea noastră curată, de azi înainte va deveni și mai puternică. Și că tot ce trebuie să fac eu e să înmulțesc căldura și grija, iar el este gata pentru cele mai frumoase zile ce începeau din acel moment.

***

În ianuarie vom deveni părinți. Și asta e cel mai de preț dar al vieții noastre!

12049182_10153547714490552_4885999577860740000_n

Acum trăiesc poate cea mai frumoasă perioadă din toată viața mea de până acum. La început a fost greu, foarte greu chiar, și câteva luni practic am fost nevoită să stau în pat. Dar tocmai starea mea era convingerea că totul se întâmplă cu adevărat și că cineva acolo, în burtică, crește! Și că restul, toate planificate și gândite, pot să mai aștepte. Am ajuns la fix 30 de ani și odată cu sarcina, am hotărât să fac o mică pauză profesională. Cu mici excepții, pentru că am stabilit din anul trecut 2 evenimente pentru octombrie-noiembrie de acum și chiar nu le pot amâna. Dar mi-am promis și chiar într-o seară când vorbeam cu bebe din burtică, i-am zis că voi fi în primul rând mamă, apoi restul. Pentru că prea mult am visat ca acum să nu mă dedic 100 de procente.
Și când mă gândesc câtă dragoste am adunat în toată viața mea, și în doar câteva luni toată va fi dată celui mai important om din toată lumea asta!!!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

2 thoughts on “Nu-ți fă niciodată planuri – undeva totul demult e stabilit

  1. Cat de frumos relatat si cat de aproape de sufletelul meu. Tu ai aflat in prima zi de vara, eu in ultima :-), la 32 ani……Sa fie toti copiii din Lume sanatosi!

  2. Dupa tot efortul depus, probabil ca acea imagine chiar te-a pus pe ganduri serios. Desi lucrurile alea chiar le faceai pentru tine. Pana la urma, in viata personala este inclusa si cea profesionala, si cea de familie si chiar vad ca ai rezistat bine, ba chiar te-ai descurcat in acea perioada, deci multe felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *