3 luni și 3 zile

de când am început să trăiesc cu adevărat și asta doar datorită ție.

Mă trezesc și de fiecare dată, indiferent că e miez de noapte sau dimineața devreme, stau și te privesc minute în șir.

O să-mi fie dor.
De tine micuță, fragedă, neajutorată, cu ochișorii semi-închiși și cu mânuțele căutând un sprijin.

O să-mi fie dor.
Să te știu doar a mea, cum îți lași căpușorul pe sânul meu și adormi.

O să-mi fie dor.
Să te țin câte 3 ore pe mine, la propriu, ca să-ți împlinești somnul.

O să-mi fie dor.
De pielea ta fină-fină, de degețelele mici, de mirosul tău.

O să-mi fie dor.
Să mă privești fix în ochi și brusc să-mi zâmbești.

O să-mi fie dor, a naibii de dor, să dormim pe patul mare doar noi două și eu să te cuprind toată doar cu o mâină.
O să-mi fie dor de talpa ta micuță, de mânuțele tale care încap într-o palmă de a mea, de plânsul tău puternic atunci când ți-e foame.

Dar cel mai dor o să-mi fie de mine, așa cum sunt acum, cum ai reușit tu să mă transformi, să mă modifici, să mă modelezi, ca să eman numai viață și dorința de a fi mai bună. Pentru tine, în primul rând.
3 mai 2016

Câte ai reușit să faci în aceste 3 luni și 3 zile de când ești!
Te iubesc, Măriuța mea, viața mea, fericirea mea, împlinirea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *