3 luni și 3 zile

de când am început să trăiesc cu adevărat și asta doar datorită ție.

Mă trezesc și de fiecare dată, indiferent că e miez de noapte sau dimineața devreme, stau și te privesc minute în șir.

O să-mi fie dor.
De tine micuță, fragedă, neajutorată, cu ochișorii semi-închiși și cu mânuțele căutând un sprijin.

O să-mi fie dor.
Să te știu doar a mea, cum îți lași căpușorul pe sânul meu și adormi.

O să-mi fie dor.
Să te țin câte 3 ore pe mine, la propriu, ca să-ți împlinești somnul.

O să-mi fie dor.
De pielea ta fină-fină, de degețelele mici, de mirosul tău.

O să-mi fie dor.
Să mă privești fix în ochi și brusc să-mi zâmbești.

O să-mi fie dor, a naibii de dor, să dormim pe patul mare doar noi două și eu să te cuprind toată doar cu o mâină.
O să-mi fie dor de talpa ta micuță, de mânuțele tale care încap într-o palmă de a mea, de plânsul tău puternic atunci când ți-e foame.

Dar cel mai dor o să-mi fie de mine, așa cum sunt acum, cum ai reușit tu să mă transformi, să mă modifici, să mă modelezi, ca să eman numai viață și dorința de a fi mai bună. Pentru tine, în primul rând.
3 mai 2016

Câte ai reușit să faci în aceste 3 luni și 3 zile de când ești!
Te iubesc, Măriuța mea, viața mea, fericirea mea, împlinirea mea!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *