De ce nu avem timp pentru noi?!

Dacă am ști cu ce vine ziua de mâine, noi am trăi altfel fiecare oră, nu mai zic de zile. Și credeți-mă, o spun din propria experiență.

Până prin august am fost alt om. Parcă dintr-un motiv de susținere, m-am băgat în proiectul „Stop Cancer Mamar” și de atunci, nimic nu a mai fost la fel.
În aceste 3 luni am cunoscut o altă latură a bolii. Pentru că săptămânal eram în preajma femeilor cu cancer la sân, am început să văd totul altfel. Știu, pentru mulți aceste rânduri nu sunt convingătoare, și vă cred. Eu tot înainte citeam despre cancer și îmi făceam semnul crucii, spuneam un gând bun și mergeam înainte, convinsă că n-are cum anume mie să mi se întâmple. Mulțumesc Domnului, sunt sănătoasă. Dar am cunoscut foarte multe femei, fete tinere, care luptă cu cancerul mamar și astăzi sunt convinsă că nimeni nu este asigurat.
Cu toate acestea, noi continuam să ne batem joc de noi, de corpul nostru, de timpul nostru. Banalul sfat „Mergeți regulat la doctor” nici nu-l auzim și cu adevărat mergem la doctor doar când ne doare ceva.

Cel mai de neconceput e tot ce face statul pentru a informa populația despre pericolul cancerului. Mai bine zis, nu face statul. Dar asta e altă poveste.

Toamna mea a fost despre cancer mamar. Am admirat-o mult și tăcut, stând la ședințele de chimiterapie împreună cu pacienta mea.

15230703_1055341877922267_7649716490251515776_n

Nu mă tem să vorbesc cu femeile care luptă, pentru că ele au devenit ca un munte – și-au pus un scop: pentru părinți, pentru copii, pentru nepoței, pentru ele chiar, și luptă. Sunt de neclintit în fața bolii, îndură ședințe lungi de chimioterapie, plâng nopțile, le cade părul și se tem să iasă din casă. Dar nu se opresc. Pentru cei dragi merg înainte. Ele vor să trăiască și se roagă pentru asta.

Despre prevenție e tare mult de povestit. Nici eu nu-mi palpam lunar sânii după ciclu. Pentru că… n-are cum anume mie să mi se întâmple. Așa gândim toate. Așa au gândit și majoritatea femeilor care astăzi stau internate la etajul 4 la Oncologie, majoritatea fără un sân sau chiar fără ambele. Și doar după ce le cunoști, înțelegi că un pic de autodisciplină nu încurcă deloc. Și că vizita la ginecolog, endocrinolog și mamolog se face obligatoriu în fiecare an (sau și mai des, în cazul când este nevoie).
De ce nu avem timp pentru noi?!
De ce nu învățăm să avem mai multă grijă de noi?
***
Pacienta mea, alături de care „trăiesc” acest proiect, este o femeie puternică. Râde mult. Nu și-a schimbat deloc modul de viață, muncește zilnic și are grijă ca nimeni să nu știe de lupta ei. Poate și din acest motiv am renunțat să scriu săptămânal despre acestă experiență, pentru a nu-i cauza emoții. Îmi fac notițe într-un carnet, cu ideea că mai tîrziu voi publica tot ce ține de ea. Am mers împreună la chimioterapie, am ascultat povești de la alte paciente care tot stăteau cu acele în vene, am citit mult și am vorbit cu medici, care nu sunt prea vorbăreți. Poate și din această cauză se știe foarte puține detalii reale despre tot ce înseamnă tratament de cancer mamar în țara noastră. Și da, și la noi poți să faci tratament eficient, pentru că chimioterapia e una peste tot. Asta în cazul când nu există complicații sau când maladia este depistată în fază precoce.
Pacienta mea urmează să fie operată. Toate gândurile bune sunt pentru ea. Și-am să vă rog să-i transmiteți și voi un gând bun, ca totul să decurgă perfect. Așa și va fi, de altfel, dar parcă tot e mai de încredere când suntem mai mulți.

Iar vouă nu am decât să vă reamintesc să vă faceți timp și să mergeți la medic. Apoi să vă luați mamele, surorile, și toate femeile din familie și să le duceți și pe ele la mamolog. Pentru că depistat la timp, cancerul mamar poate fi tratat.

Acest text face parte din campania de susținere a femeilor care luptă cu cancerul mamar.

Like paginii de facebook STOP Cancer Mamar 

Ce-am învățat de la fata mea

Că nu există parte frumoasă a zilei – fie dimineață, sau noapte, ori după-amiază, însăși ziua e frumoasă!
Că tot ce trebuie să faci pentru starea de bine e să mănânci ceva gustos și să ai pe cineva drag alături!
Că cea mai bună odihnă e… somnul.
Nu e necesar un sac cu tot felul de lucruri – o husă roșie de iphone și deja e bine.
Că uneori, o pereche de ciorapi cu Moș Crăciun, purtați la mijloc de noiembrie, pot deveni cel mai atrăgător accesoriu.
Că plânsul poate aduce o stare de bine.
Că somnul pe un umăr drag e cel mai bun medicament.
Și 3 cuvinte, dar spuse clar, pot transforma o conversație în ceva special și memorabil.
Că poți privi, ore la rând, cum cineva doarme, numărându-i firele din gene.

Că tot ce am trăit până acum a fost în zadar.
Și că nimeni, niciodată n-o să poată explica celor care nu au copii ce înseamnă pentru un părinte toate rândurile de mai sus. E mai mult decât fericire. E… e… e tot ce ai tu pentru a putea trăi. E viața ta toată în cele 7 kile, sau 11, sau 18. E copilul tău creat din dragoste, venit să te întregească ca și ființă.

27-noiembrie-2016

E Maria mea, de 9 luni și 3 săptămâni. E tot!

Când nu poți face decât atât

Nu am scris pe blog de 2 luni.
Din mai multe motive. Întâi de toate, e Maria. Are aproape 10 luni și nu mai este cum era la 3 luni, când dormea câte 3 ore și eu puteam răsturna și casa (mă rog, teoretic, că mai mult alegeam să dorm sau să scriu 🙂 ). Apoi e vorba de un nou proiect pentru care am acceptat să fac voluntariat, STOP CANCER MAMAR fiind la moment în proces de dezvoltare. Și, nu în cele din urmă, pot adăuga și timpul depresiv care pur și simplu mă seacă de orice putere și dorință de a face ceva. Urăsc noiembrie, cu toată ceața lui și zilele posomorâte.

Cu toate acestea, nu puteam sta chiar așa, pentru că nu sunt omul care lenevește. Am încercat să revin la citit, cei drept am ales mai mult domeniul parenting și… despre cancer mamar. Ambele teme sunt actuale pentru mine la acest moment. Pe Maria o cresc normal – cum îmi place mie să spun, iar despre cancerul la sân trebuie să știu cele mai importante detalii ca să pot construi un proiect credibil și, cel mai important, cu folos pentru cele care au nevoie, dar și pentru toate femeile țării noastre.

Într-o altă postare, în altă zi, poate am să povestesc mai multe despre „de ce” și „pentru ce” m-am implicat în acest proiect cu cancerul mamar. Poate…
Acum însă vreau să vă rog ceva. Pe pagina de facebook a proiectului se desfășoară o licitație online. Tot felul de lucrușoare interesante, în special cărți și obiecte create handmade, se oferă spre a fi cumpărate iar banii din vânzarea lor vor fi oferiți unei femei care și-a pierdut un sân în lupta cu cancerul mamar. De acești bani va fi cumpărată o proteză mamară și doamna va fi operată GRATUIT de câtre specialiștii de la clinica Sancos.
Mie mi se pare o idee atât de frumoasă, încât am pus ochiul pe 4 obiecte și aștept finalul licitației, ca să intru în posesia lor. În special vă recomand DVD-ul „Te iubesc, Ion și Doina” – un film despre viața adevărată a celor doi Aldea-Teodorovici, un film pe care l-am văzut la cinema și atât de mult m-am „umplut” de frumos, de iubire, de viață, că vreau să-l am acasă și peste ani, să-l vadă și Maria mea.
Vezi detalii AICI, pe STOP CANCER MAMAR.

Tare mult vă rog să vă implicați și să cumpărați. Știu, poate nu aveți nevoie de un șorț nou pentru bucătărie (apropo, tare frumoase șorțuri și traverse), dar  cumpărându-le puteți să le dăruiți nașei-gospodine de Revelion, sau cumnatei, sau prietenei cele mai bune, în același timp – contribuiți ca o femeie (pe care o veți cunoaște în curând) să redevină acea plină de încredere și de feminitate.

Cu acest text revin pe blog. Se duce noiembrie, și bine face. Pentru mine urmează o perioadă extrem de grea. Mi-e și frică să mă gândesc… Dar, sunt sigură că Dumnezeu are grijă de tot, în special de oamenii buni.
Iar eu voi continua să trăiesc frumos, să muncesc în weekend și să o cresc pe Maria. Pe lângă acestea, nu mă voi opri din a face caritate, pentru că atunci când dai, Domnul și ție îți mai dă.
Și nu uitați, dragi femei – mergeți regulat la doctor. Cancerul mamar depistat la timp poate fi tratat!