3 produse bune pe care le pot recomanda

Datorită profesiei de PR, aproape în fiecare zi aflu (de cele mai dese ori, înaintea publicului larg), despre ce mai apare nou în lumea noastră 🙂 Evident că și încerc pe propria minte (sau corp), iar unele ajung să le cumpăr după, pentru că mi s-au potrivit sau pentru că aveam nevoie cu adevărat. 

Azi vă recomand 3 produse care mie mi-au plăcut mult, fiecare dintre ele având punctul său forte în relația cu mine 🙂 

Dacă aveți nevoie de un fond de ten bun și relativ ok ca și preț, căutați în farmacii fondul de ten „Joviale” de la Ivatherm. Are o textură ușoară, în același timp acoperă zonele cu probleme ale tenului. E recomandat pentru piele sensibilă, în special, dar mie îmi place că e fin și are spf 25, detaliu extrem de important, mai ales că deja avem soare din plin. Costă puțin peste 300 de lei, iar pentru un aspect natural vă recomand nuanța 02. 

 

În această primăvară am avut probleme mari cu căderea părului. Nici după naștere nu m-am luptat atât ca să-mi păstrez părul, și evident că am căutat soluții cu efect cât mai rapid. După un control medical la doctorul tricolog și o cercetare serioasă a produselor de specialitate, am rămas la serumul de la Revalid. E adevărat, costă 900 lei în farmacie, dar după 3 săptămâni am simțit cum îmi rămân toate firele în cap. Se aplică ușor, pe părul uscat în zona scalpului, și nu lasă urme grase pe păr. 

 

ABCderm, de la Bioderma – un ulei de corp pentru copii, pe care Maria mea îl adoră. Și nu doar Maria 🙂 Per general, sunt tot anul împrejur cu coatele uscate. În fiecare seară și dimineață pun 2 picături în palmă și masez ușor coatele. Arată ca noi 🙂 Iar pentru baia Mariei picur 3 picături în cadă și după baie, nu mai e nevoie să o masez pe tot corpul, pielea fiind numai bună de pupat! 

Sper că am fost cuiva de ajutor cu aceste recomandări absolut gratuite și sincere. Iar eu mă retrag, pentru a încerca și altele despre care voi putea povesti cu încredere! 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Când întrebările nu-și găsesc răspunsurile

După vreo 2 săptămâni de insomnii și idei, și planuri, și scheme, și liste, am ajuns într-o zi cînd mi-am dat seama că totul este în zadar. Că în zadar aștept ceva de la oameni. Că dacă eu fac, nu înseamnă că alții sunt ca mine. Că pentru mulți, business-ul e mai presus ca un umăr oferit cuiva la timpul cuvenit. Că de cele mai dese ori toți caută doar profit, azi banul fiind și scop, și vis, și rezultat. 

Buuu. 

Dar ce facem cu noi, oamenii?! Ce facem cu prieteniile, cu relațiile dintre noi? Cu „mână de la mână”? Cu „hai să facem un bine”, cu responsabilitatea socială și cu tot ce înseamnă implicare pentru binele cuiva aflat într-un impas. 

O bună perioadă nu așteptam nimic de la oameni. Apoi am început să cred că mai există ceva în unii, doar trebuie să ceri. Acum am cerut și culmea, toți nu pot, sunt ocupați, nu au, nu reușesc, nu-nu-nuuuuri la nesfârșit. 

Poate ar trebui să-mi revizuiesc așteptările? Sau oamenii pe care-i întâlnesc? Sau ce-i de la care aștept să fie exact cum sunt eu cu ei? 

Știu, vorbesc prin semne 🙂 Dar mă simt atât de descurajată, de obosită, de „nuștiu cum”, că nuștiu dacă aș putea lega un text frumos, explicativ, cu nume sau detalii. Dar nici nu sunt sigură că ar trebui. 

Poate nu-i deloc întâmplător că acum 3 ani am scris AȘA UN TEXT. Și că azi l-am recitit dimineața, apoi după masă de 2 ori, și acum – când scriu aceste rânduri. Și știu că trebuie să fac ceva și că totul va fi bine. Va fi 🙂 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter