8 ani

În această vară, acest blog a împlinit 8 ani. 

De 8 ani mă străduiesc să țin pasul cu scrisul, dar sinceră să fiu – nu-mi prea reușește. Cel puțin, în ultimii 3 ani am scris foarte rar, din diverse motive. Dar am citit tot atât de mult ca și înainte, chiar dacă nu am mai postat fragmente din cărți. 

Cât de mult s-a schimbat viața mea în acești 8 ani?! Am deschis azi dimineață primele texte, unele dintre ele scrise cu atâta durere și disperare, și mi-am dat seama că noi, oamenii, uneori prea mult ne complicăm… 

Pe când viața mea s-a schimbat totalmente. Și s-a schimbat spre bine, evident. Pentru că eu „am crescut”, și asta e minunat! Am zăcut, am plâns, am ars. Și nu mi-e rușine să recunosc că am căutat un „ceva” – mână, umăr, om, posibilitate, șansă – spuneți-i cum vreți, dar care până la urmă ar fi putut să mă „adune” la loc. Când ai vise și planuri și ele într-o zi dispar – pur și simplu dispar, iar tu rămâi goală, la propriu și la figurat, e tare greu. Dar nu și imposibil! Eu am trecut toate etapele unei renașteri, ca astăzi să zâmbesc soarelui, să inspir cu încredere, și să cuprind ceea ce am lângă mine. Să încerc zilnic să fiu mai bună, mult mai bună, și să continui să cresc. Să învâț, să descoper, să cunosc oameni care mă pot inspira! 

Azi am vrut să șterg unele texte, sincer 🙂 Apoi am băut o ceașcă de cafea, am privit-o pe Maria cum doarme liniștit, am admirat de la geam copacii cu frunze deja galbene, și am inspirat. Am inspirat viață! Și iar mi-am promis că voi selecta mai atent prioritățile, iar acest blog, care cândva a fost unica mea șansă, de astăzi să redevină locul unde mă împart cu tot ce am mai bun. Și promit public să o voi face! 

 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Organizarea de evenimente nu e chiar pentru oricine se apucă

De peste 15 ani fac organizare de evenimente. Atunci așa am pornit să fac, astăzi putem întâlni diverse forme de prezentare – event manager ar fi cea mai des utilizată.

În toți acești ani, nu o dată am fost întrebată: „Cum?”, „Care sunt pașii pe care trebuie să-i parcurgi ca să ai un eveniment reușit?”. Ei, nu e chiar atât de complicat – totul depinde de „cantitatea” evenimentului. Adică, cu cât e mai mare, cu atât e mai anevoiasă treaba. Dar nu imposibilă!

Eu mă apuc de orice fel de eveniment. De ani buni mă apuc. La început am pornit cu… nunțile. Exact. Cu 15 ani în urmă am început să organizez nunți. Nu vreți să știți ce fel de organizare făceam, când mirii nu voiau să cheltuie nici un ban în plus pe lângă cele necesare nunții. Dar organizatorul, sau mai nou – wedding planner-ul, tot este necesar, în cazul când vrei să ai mai puține griji. Pentru că omul care face asta zilnic – adică planifică, sugerează, ține legătura cu muuulți prestatori de servicii pentru nunți – cu siguranță știe mai bine ce are de făcut, iar tu ar trebui să-ți cauți de gândurile tale de mireasă și de mire. Astăzi e mult mai ușor să gândești concepul unui eveniment de familie, pentru că există Pinterest și nu numai.

Între timp, am încercat să mă bag și în organizarea concertelor. A fost bine o perioadă, chiar câțiva ani buni, dar până la urmă am mai filtrat ofertele de care mă apucam, pentru că era prea mult pentru mine și nu toate aduceau bani. Pentru că muncim ca să câștigăm, la urma urmei. Dar nu neg, am lucrat mult și gratuit – pentru experiență, chipurile.

Cu 8 ani în urmă, neinspirată de nicăieri, am gândit proiectul „Clubul Nostru”. Am fost prima care am implementat în Chișinău un astfel de concept – publicul pe scaune, VIP-ul în scenă. Menționez – nu concert cu muzică, nu piesă de teatru, dar „lecții”, adică 3 ore unde cineva foarte bun în ceea ce face povestește cum face ceea ce face. În toți acești 8 ani au fost peste 90 de ediții marca „Clubul Nostru” cu cei mai cunoscuți oameni din România, din diverse domenii. La început se câștiga și bani din asta, pentru că eram singurii pe piață care făceam așa ceva. Astăzi nu prea, deoarece publicul nostru nu vrea să facă o selecție, nu alege și susține calitatea, si cel mai grav – nu mai vrea să plătească pentru cunoștințe. Pentru că un eveniment cu intrare gratuită este ZERO din toate punctele de vedere. Credeți-mă, știu ce spun. Dar despre asta într-un alt text, promit.

Cum se organizează un eveniment?

Cu pixul și telefonul, răspund de fiecare dată. Și nu glumesc!

Ai luat o foaie, ai scris ideea. Apoi înșiri lista celor necesare – locație, aparataj sonor și vizual, scaune și mese, parteneri, foto și video, sponsori, materiale promo, presa. Asta ar fi, în linii generale, cele necesare pentru un eveniment public. Pentru cele de familie, nunți și cumetrii, lista diferă la capitolul necesități, pentru că apare decorul, partea artistică, și muuulte alte detalii care fac ca sărbătoarea să arate a sărbătoare.

Voi veni pe parcurs cu articole clare despre fiecare gen de eveniment, pentru a încerca să explic care sunt pașii ce trebuie parcurși ca rezultatul final să rămână în amintirea tuturor!

Și nu uitați – totul pornește de la o idee!

***

Acest text a apărut AICI, pe clubulnostru.md 

 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Am ales cu inima

E 6 fix, luni dimineața. Habar nu am de ce organismul meu nu vrea să doarmă, mai ales că m-am culcat târziu după miezul nopții. Probabil își păstrează obișnuința din perioada când mă trezeam foarte dimineață ca să lucrez. Asta se întâmpla până acum jumătate de an, când am renunțat fiind impusă de cazul cu convulsiile Mariei.

Din martie am renunțat la toate proiectele proprii pe care le făceam mai mult part-time și în special, de acasă. După o lună de  gânduri și tot felul de provocări, am ales să mă angajez tot part-time, ca să am timp pentru casă și familie. Toate ar fi fost frumos, dacă nu aș fi fost destul de solicitată profesional, iar Maria nu ar fi dat semne că tare s-a mai plictisit de regimul care-l avea – casă, afară, de 3 ori pe săptămână la un centru de dezvoltare pentru copii. Așa am luat hotărârea…să o dau la grădiniță și acum, când scriu aceste rânduri, sunt convinsă că a fost cea mai proastă decizie din ultimii ani. Ea, la 2,4 ani, e destul de independentă – renunțasem de curând la scutec, mănâncă singură, se joacă, face activități educative cu mult spor, într-un cuvânt – îi place să se afle și în alt mediu decât acasă.

Așa a început, la mijloc de aprilie, „chinul” meu, și al ei, cu grădinițele. Am ales din start una privată. Și… s-a pornit. În 2 zile atât a plâns, că ajungea până la vomă. Am renunțat, pentru că mi se părea oribil să o văd cum se zbate chiar de la poarta grădiniței. Am stat o săptămână acasă și am încercat la alta. Din start i-a plăcut – intra în grupă, participa la activități, se cerea la oliță, mânca. Am stat aproape 2 săptămâni cu ea – la început în grupă, apoi pe hol. Ea știa că eu sunt după ușă, rar spre deloc plângea. Am renunțat, pentru că a făcut otită și după 0 săptămână de stat acasă, nu am mai vrut să mergem tot acolo, pentru că aveam unele rezerve. Am încercat la a treia – aici mult mai tare i-a plăcut, pentru că grădinița avea curte unde ieșeau la ora 11 și alergau cât voiau. După 2 săptămâni, timp în care a stat doar până la somnul de prânz, a stat fără probleme, ca într-o zi să fim anunțați că se închide grupa 2-3 ani din lipsă de personal. Okkkkk, hai că nu mai mergem nicăieri, stăm vara acasă – m-am gândit în timp ce ezitam dacă să sun la a patra din lista mea de rezervă, sau totuși să renunț. Și aici mi-a venit o ofertă de job tare, dar tare bună. Bună, în sens financiar. Erau atâția bani cât făceam eu în 5 luni ca part-time. Mulți bani, sincer, dar și un post de PR într-o companie mare, națională, cu un orar de la 8.00 până la… cât poți, de dorit cât mai târziu. Am acceptat și am cerut răgaz 2 săptămâni, cât să merg cu Maria la a patra grădiniță, pentru acomodare. Și am început noi să mergem la a patra grădiniță, tot privată. Prima săptămână am stat cu ea până la prânz. Mârâia când o lăsam o oră și ieșeam după poartă, dar se lua cu joaca și se liniștea. Apoi într-o zi nu am reușit să ajung la ora 12.00 să o i-au și educatoarea mi-a scris pe Viber că Maria… doarme. Slavă Ție, Doamne!!!

Oricum voi veni în câteva zile cu o postare mai amplă despre tot ce am observat în cele 4 grădinițe private pe care le-am încercat. Și da, nu a fost un moft de-al meu de a mă plimba cu un copil de 2,4 ani prin atâtea instituții. Pur și simplu mi se pare ireal să achiți 4000 – 5000 de lei și să nu existe cele mai elementare condiții. La urma urmei, aici copilul petrece 10 ore din cele 24, e locul unde mănâncă și doarme – deci ar trebui să fie curat, gustos, interesant, sigur, și doar emoții pozitive.

Așa s-a întâmplat că după aproape o lună de mers la a patra grădiniță, într-o zi de miercuri s-a terminat brusc și această poveste. Nu voi povesti multe, pentru că nu am ce povesti…

Seara, după ce a adormit Maria, ne-am așezat cu soțul față în față și am început a discuta serios. Am aranjat pe o foaie argumentele, mai bine zis, plusurile și minusurile din ecuația: „Maria, 2,4 ani, creșă-grădiniță, job, bani, posibilitatea de avansare, stabilitate (cât de cât) în familie și certitudinea că rămânem în țară. După 2 ore ne-am culcat, iar eu nu am închis un ochi până dimineața, când iar m-am trezit la 6 și am redactat un comunicat de presă.

***

Am ales cu inima. Am ales să rămân în continuare, poate mai mult decât până acum, acasă. Am ales să stau acasă cu copilul meu de 2, 4 ani. Să-i gătesc de 3 ori pe zi, să ne plimbăm diminețile devreme, să mergem de 3 ori pe săptămână la centru de dezvoltare pentru doza ei de nou, să ne jucăm și alergăm câte 2 ore serile în curte, să citim, să ne alintăm, să ne certăm chiar, să dormim îmbrățișate la amiază, să râdem zgomotos când pisica cade de pe pat, să facem cumpărături la piața de la Ciocana și să vorbim cu toți nenii și tantile care vând, să mâncăm împreună, să facem ordine în dulapul cu haine, să învățăm alfabetul, să privim desene animate tolănite pe patul mare, să ne privim în ochi, să fim noi două!

***

Nu ne este deloc ușor din punct de vedere financiar. Pentru că, hai să fim sinceri, e foarte „scump” să trăiești în țara noastră. Nu vom merge la mare, nu vom avea vacanță pentru că, cel puțin, noi două trăim o vacanță continuă. Poate nu vom cumpăra haine sau alte lucruri care nu sunt sigură că avem chiar nevoie, nu vom mânca atât de des în oraș. În schimb voi fi sigură că copilul meu trăiește și crește frumos, în armonie și dragoste. Că nimeni nu strigă la ea, că nu mănâncă din farfurii din plastic, că nu doarme pe un pat centimetric, că nu stă udă, sau și mai și, murdară de câcat. Pentru că nu poți controla chiar tot, iar cu acei 5000 lei achitați lunar nu cumperi și omenia educatorilor, din păcate. Și până când Maria nu va vorbi clar, răspicat, logic, nu am de gând să o dau la nici o grădiniță. Excepție poate fi doar dacă voi fi sigură, dar sigură 100 %, că acolo e locul cel mai bun pentu copii. Pentru toți copiii, nu în special pentru a mea!

Și-apoi, toți banii din lume n-ai să-i faci. Dar ei atât de repede cresc, și atât de mult au nevoie de noi anume când abia învață viața!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Mergem cu tuc tuuuc la Ziua Copiilor

Maria noastră are 2,4 ani și deja începe să-și manifeste dorințe serioase 🙂 Bunăoară, la moment este atrasă de toate mijloacele de transport, de la colorat avioane, până la vociferat „bubuuu mi, bubuuu maie”, ceea ce înseamnă mașina mică și mașina mare. I-am cumpărat câteva cărți, iar una avea pe copertă un tren. Astfel a pornit nebunia lui „tuc tuuuc”. Am colorat tuc-tuuuc, am asamblat puzzle tuc tuuuuc, am văzut-o pe Mașa plimbîndu-se cu tuc tuuuuc și mare a fost bucuria acestei descoperiri. Ca într-o zi eu să văd pe facebook evenimentul organizat de Bahmut Club cu ocazia Zilei Internaționale a copilului. Nimic excepțional până aici – în acest weekend peste tot vor fi de toate pentru copii. Dar! Cei de la Bahmut Club au „un ceva” tare interesant și diferit de ce propun toți – până la Bahmut Club și înapoi la Chișinău MERGEM CU TUC TUUUUUUUC 🙂

După o documentare minuțioasă, am fost sigură că o să-i placă și ei ideea, așa că i-am povestit Mariei că în curând o să mergem cu tuc tuuuuc. Și ea m-a întrebat: „Cu baba? Si cu bubu? Si Ika?”.

sarbatoarea-copiilor-la-bahmut

Da, în această duminică, pe 3 iunie, mama Doina cu Maria, cu baba (adică bunica), cu bubu (bunelul) și cu Valerica (verișoara Mariei) mergem cu tuc tuuuuc. Acolo la Bahmut Club ne vor aștepta 7 zone de distracții pentru copii de toate vârstele. Organizatorii ne promit și mâncare sănătoasă – zeamă cu cărniță de casă, salată din legume, frigărui copt pe lemne, iar pentru copii – în cantități nelimitate, vor fi înghețață, popcorn și apă. Toate acestea, adică călătoria cu trenul, mâncarea, și distracția copiilor, intră în biletul de acces la eveniment.
Dar nu e partea cu mâncarea cea mai importantă, cu toate că mai mult de jumătate de zi să stai și să sari în sus, tot te apucă foamea. Mie mi-a plăcut evenimentul pentru că e cu tuc tuuc – astfel Maria va vedea un tren adevărat și va simți acele emoții unice pe care le ai când descoperi ceva pentru prima dată. Plus la toate, locația Bahmut Club e într-o pădure, ceea ce înseamnă umbră, aer curat și iarbă îngrijită. Toate acestea fac ca evenimentul să fie total diferit și unic de tot ce se mai propune pentru acest weekend.

Dacă ideea cu tuc tuuuc este și pe placul copiilor voștri, atunci ne vedem duminică la Bahmut Club. Vedeți mai multe detalii AICI, pe pagina oficială a evenimentului. 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Ce voi face sâmbătă

Mai multă lume m-a întrebat dacă sunt însărcinată, sau dacă mă pregătesc de al doilea bebe. Probabil cauza acestor întrebări o fi evenimentele organizate în ultimul timp, toate cu medici și pentru mame.
Nu sunt însărcinată și abia-abia ne vine gândul de al doilea bebe 🙂 Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să învăț, să mă documentez, să cunosc și să am răspunsuri despre tot ce ar trebui să știe o mamă, dar în special – o femeie.

28 aprilie - afis

Pentru sâmbătă, 28 aprilie, vă așteptăm la un eveniment cald, prietenos, util și foarte bun. Și zic asta cu mâna pe inimă, pentru că îl vom avea în față pe unul dintre cei mai buni din tânăra generație de medici ginecologi-obstetricieni. Numele lui Vadim Scarlat este cunoscut datorită profesionalismului de care dă dovadă în ceea ce face.
Veniți la eveniment. Documentați-vă direct de la surse sigure, de la specialiști, de la doctori. Lăsați internetul și grupurile de femei. Alegeți să fiți altfel, așa cum ar trebui să fie o femeie și o mamă – inteligentă, interesantă, inspirată și bună!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Prima lună dintr-o altă viață

Soarele se joacă pe fața mea. Deschid ochii și văd ceasul de pe perete – ora 05.55. Întorc capul și îi văd fața – curată, senină, cu buzele cărnoase, cu genele lungi, creții care-i cad haotic pe pernă. Avem o lună de când dormim toți 3. O lună de când în fiecare noapte mă apropii de nenumărate ori de fața ei ca să verific dacă respiră. Da, asta e tare-tare strașnic pentru un părinte – să verifice dacă copilul de 2 ani respiră.
Acum fix o lună Maria noastră a făcut pentru prima dată o convulsie. De atunci viața mea de mamă s-a schimbat. Din 11 martie viața mea s-a schimbat de tot. Am ales să trăiesc altfel, mai încet, mai profund, mai la pas, mai cu multă implicare doar acolo unde trebuie. Poate sună egoist, dar după 12 ani de job non-stop, aproape că și uitasem cum e să adormi la ora 22, cum e să stai o oră în cadă, cum e să te plimbi prin pădurea de lângă casă, cum e să gătești din plăcere, cum e să stai o duminică printre pături și să butonezi telecomanda, în același timp un ghem de om să-ți presoare biscuiți în cap.

M-am angajat! Am renunțat la (aproape) toate proiectele proprii și am acceptat o ofertă de job ca și angajată, cei drept part-time. Fac tot marketing și PR, cu un pic de jurnalism, și asta îmi place tare mult. Muncesc, dar am și timp pentru casă, pentru Maria, pentru familie, pentru mine. După 3 ani de sarcină + Maria, în sfârșit m-am programat la salon să-mi vopsesc părul. Și la manichiură și pedichiură. Și da, am revenit la citit cărți!
Prima lună dintr-o altă viață a fost tare diferită de tot ce am trăit până acum. Întâmplarea cu Maria ne-a făcut să revenim cu picioarele pe pământ, să nu mai alergăm ca nebunii ca să le reușim pe toate că oricum nu le reușim, să nu mai vrem să facem bani, bani, bani, că nu-i mai faci pe toți, să încetinim pasul și să inspirăm corect aerul primăverii, să renunțăm la unii oameni și să construim relații doar pentru suflet.

Am trăit! Ne-am îmbrățișat toți 3 zilnic, de sute de ori pe zi! Iar eu am mulțumit vieții pentru tot ce mi-a dat să trăiesc, cerând pe mai departe doar sănătate și fericire. Fericirea unei familii unite!
Asta vă doresc tuturor – împlinire. Și iubire, că prin ea reușim să supraviețuim!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter