„Cadoul din cutia de pantofi” la Chișinău

De peste 7 ani fac caritate. Uneori afișez acest lucru, alteori o știu doar cei pe care i-am rugat să contribuie ca împreună să reușim mai multe.
În toți acești ani am văzut tare multe. Anume experiența și o bună cunoaștere a domeniului „de caritate” în țara noastră m-a făcut să devin un pic mai rezervată în selectarea campaniilor pe care le implementez cu fundația „Ajută un Om”, dar și să nu cred chiar fiecare om care plânge că nu are de o pâine sau de medicamente. Eu rămân la concluzia că dacă fiecare ar lucra în țara asta, de mâncare toți ar avea.

YouTube previzualizare imagini

„Cadoul din cutia de pantofi” este, poate, cea mai dragă campanie organizată de mine și de colegii mei de la fundație. Anul trecut am implementat-o pentru prima dată în țara noastră și am rămas profund marcată de toți ochișorii pe care i-am văzut în momentul când le întindeam o cutie de pantofi ambalată frumos cu hârtie colorată. Iar când deschideau cutiile, mi se făcea pielea de găină – atâtea emoții n-am văzut niciodată.

afis-cutia-cu-pantofi-2

 

Și în acest an desfășurăm campania. Până pe 20 decembrie așteptăm cutiile voastre în orice local TUCANO sau Oliva. Vedeți detalii AICI PE FACEBOOK.

De un lucru puteți fi siguri – toate cutiile ajung la destinatari. Vedeți AICI toți ochișorii de anul trecut care au primit cutii cu cadouri donate de către oamenii buni. Și tu poți fi așa.
Dăruiește unui copil mai trist un cadou de Revelion!

De ce?!

M-a întrebat mai multă lume de ce am revenit să fac evenimente cu „Clubul Nostru”, când anul trecut în iunie am anunțat că proiectul ia o pauză.

Această pauză de numește Maria mea, care săptămâna viitoare face 5 luni și care este o fetiță extrem de cuminte, fapt care îmi permite să pot zilnic câte sta 2-3 ore la laptop, să dau câteva telefoane și să organizez totul de acasă. De la gând până la implementat a fost o noapte, când am finisat de citit o carte minunată și mi-am propus să cunosc personal autoarea.

Pentru că așa au fost cei 4 ani de evenimente marca „Clubul Nostru” – am invitat în fața publicului doar oameni pe care am vrut să-i cunosc și altfel decât îi vedeam la televizor, în reviste, printre rânduri, din auzite. Și toți invitații, dar toți, au fost aleși de mine și mă bucur că intuiția mea nu a dat greș niciodată (cu o mică excepție, dar despre asta știu iarăși, doar eu 🙂 )

De ce Prințesa Urbană?

Pentru că îi citesc blogul constant de câțiva ani, nu mulți, dar suficient cât să pot spune că scrie cel mai bine din toate autoarele de parenting din România. Textele ei întotdeauna sunt adevărate, inspirate, argumentate. Are un umor fin și niciodată nu am găsit vreun motiv să nu mai revin pe blogul ei.

afis

Cartea „O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă” o am din toamna trecută. Am început să o citesc, dar fiind însărcinată, am ajuns la capitolele unde autoarea povestește chinul prin care a trecut în urma pierderii unei sarcini, astfel am lăsat cartea pe raft. Nu voiam să mai acumulez și alte griji, eu fiind precaută cu noutățile pe parcursul întregii gravidități.

Așa că am citit-o acum o lună, după care am zis că e ea.

Prințesa Urbană este cea care redeschide seria de evenimente organizate de „Clubul Nostru” – un proiect apărut acum 5 ani, fiind primii care am invitat oamenii să stea pe scaun și să descopere un Om.

Este un eveniment dedicat maternității, și cred eu – unul din cele mai calde de până acum, pentru că se va vorbi mult despre sarcină, despre copii, despre vise.

Una din părțile cele mai frumoase a evenimentelor noastre este caritatea. Mâine vom încerca să-l ajutăm pe un băiat Gleb, care suferă și luptă ca să trăiască. În parteneriat cu apa „OM”, avem o bicicletă pentru maturi care va deveni a cuiva din sală. Șansele sunt foarte mari pentru fiecare, mai ales că în depozit mai stau 2 biciclete care pot fi câștigate și ele, important e să veniți la eveniment și să participați la tombola caritabilă!

13346599_627822624040830_5168048241018661806_n

Și încă un punct important: veniți la eveniment cu copiii. Vom avea colțul lor special amenajat, unde vor putea colora, dar și învăța sau chiar juca șah cu instructorii de la Academia Națională de Șah pentru copii.

Noutatea evenimentelor noastre o constituie „Vitrina cu frumuseți și cu bunătăți” unde vânzătorii își vor expune marfa pentru a putea fi cumpărată la un preț cu reducere.

Se merită de menționat că toți participanții la eveniment vor primi câte un voucher de 100 de lei de la „Melkior” pentru a-l valorifica la cumpărarea de produse cosmetice, dar și o pungă cu mini-produse de la rețeaua de farmacii „Felicia”. La fel, cele mai curajoase mămici vor putea beneficia de un machiaj făcut de profesionistele de la „Melkior”.

La tombolă vom avea cadouri de la „Zepter”, rețeaua de farmacii „Felicia”, „Melkior cosmetice profesionale”, „celebook – fotocărți”, și multe altele.

Credeți-mă, prețul biletului este unul simbolic, pe lângă un eveniment atât de bine gândit și cu atâtea cadouri pentru toți cei prezenți!

Vă așteptăm, cu mare drag, să o cunoaștem pe PRINȚESA URBANĂ, să-l ajutăm pe Gleb să-și continue tratamentul, să câștigăm premii, să facem poze și să ne creăm noi amintiri frumoase. Așa cum doar „Clubul Nostru” poate 😛

Ultimele 24 de bilete vă așteaptă aici, pe iticket.md 

 

 

Am donat cosița

De când sunt eu, întotdeauna am avut părul lung. Mama mea toată viața a purtat părul lung, lăsat pe spate – de sărbători și la evenimentele importante, sau în coc – zilnic la muncă. Exact așa și eu – lung și îngrijit cu cea mai mare atenție.

De fapt, cei care mă cunosc bine știu câtă atenție acord părului meu. Am 2 meșteri super-iscusiți în care am toată încrederea lumii: ei știu când și cât să taie, dacă vopsim sau nu și că nu-mi stă nicidecum cu breton sau tare creț. Că părul meu e foarte, dar foarte des, tot o știu mulți. Dar și se vede în poze.

pusa1

Poate și din motiv că părul meu este ceva bun  – am firul gros și sănătos, și mult – e des, cum am și menționat mai sus, am hotărât să mă împart. Astfel, sâmbătă am mers la „Micușa Stil” și l-am tăiat. Nu m-am gândit nici o secundă că poate să-mi pară rău. L-am tăiat, am mângâiat cele 2 cosițe și „le-am rugat” să aducă măcar un strop de încredere, de speranță, de feminitate, de putere celei care va purta peruca confecționată din părul meu.

12928420_1669724993292392_9202439010508323798_n

Sâmbătă mi-am tăiat cosița și am donat-o pentru confecționarea perucilor pentru femeile care luptă cu cancerul.

Și acum, după 2 zile de la acest minunat moment, mă simt atât de utilă, atât de specială, și de fiecare dată când mă privesc în oglindă, zâmbesc. Și știu că peste un timp, undeva într-o altă casă, o femeie va zâmbi când se va privi în oglindă, purtând o perucă care-i va lumina chipul. Și zilele!

12809739_1669724653292426_6300092392689775907_n

#donezcosita

***

12439171_10153953372200552_934564841061047206_n

Campania de colectare a cosițelor se desfășoară în mai multe saloane de frumusețe din Chișinău. Eu am mers la „Micușa Stil”, unde Dumitru Micușa vă așteaptă și pe voi, ca GRATUIT să vă tundă, donând părul (telefon pentru programări: (022) 22-84-40. Îndrăzniți! E atât de frumos să ne susținem, să redăm speranțe, să ne împărțim cu frumusețea!

Mai multe detalii aflați pe pagina de facebook  Run Pink Moldova.

Cadoul din cutia de pantofi

Cunoscut în lumea întreagă și desfășurat în preajma sărbătorilor de iarnă, „Cadoul din cutia de pantofi” este un proiect social, menit să aducă bucurii copiiilor din familiile social-vulnerabile.
Totul este foarte simplu: se ia o cutie de pantofi, se împachetează cu hârtie pentru cadouri, iar în cutie puteți pune tot ce poate aduce bucurie unui copil (de la 1 an până la 15 ani): rechizite școlare, jucării, obiecte de igienă personală (periuță/pastă de dinți, șampon, gel de duș), cărți, îmbrăcăminte (căciuliță, fular, mănuși, ciorapi colorați), dulciuri (biscuiți, napolitane, bomboane). Neapărat adăugați și o scrisoare pentru cel sau cea care va primi cadoul și nu uitați să lipiți pe cutie informație pentru organizatori, ca să știe cui să ducem cutia – de exemplu, „Pentru un băiețel de 8 ani, de la mine și fratele meu Dragoș!”

YouTube previzualizare imagini

Toate cutiile sunt colectate în rețeaua „Tucano” și „Oliva”, unde zilnic administratorii așteaptă cadourile voastre pentru copiii mai triști, ca în data de 23 și 24 decembrie fundația „Ajută un Om”, care sunt organizatorii campaniei naționale „Cadoul din cutia de pantofi” să meargă pe la casele copiiilor și să distribuie toate cutiile-cadou.

Pentru că toți copiii trebuie să primească cadouri, în special de Revelion!

Muuult mai multe detalii și fotografii găsiți AICI, pe pagina oficială de facebook. 

De ce ne pasă atât de puțin?!

Sau nu prea ne pasă?

Datorită profesiei, dar și a multor campanii sociale și de caritate la care am participat, am înțeles că în țara noastră problema femeilor care luptă cu cancerul este una ocazională. De sezon, de ziua când se marchează lupta, sau atunci când pleacă cineva din această lume anume din cauza cancerului la sân.

Urmăresc cu mare admirație ce se întâmplă în România legat de această problemă. Nici la ei nu e perfect, și acolo femeile se sting de tinere, dar ce face societatea pentru ele este ceva de remarcat și de inspirat. Un exemplu frumos ar fi ultima campanie publică ce se desfășoară de câteva luni – fundația „Renașterea” a inițiat „Brave Cut” – tunde-te și donează părul pentru a fi confecționate peruci pentru femeile ce-au suferit în urma tratamentului. Vedete și simple persoane au ales să doneze păr, fapt ce a încurajat și totodată, a demonstrat că le pasă.

Noi toți știm că a trata este mai complicat decât a preveni. Și oricum, nu facem nimic ca să ne asigurăm, măcar și periodic, că totul este bine. N-am să merg prea departe – eu personal până la 30 de ani nu mi-am făcut nici o control mai serios la sâni, decât autopalpare lunară. Și de fiecare dată când auzeam vreun caz tragic, îmi scriam în agendă să merg la medic și cu scrisul rămâneam.

În acest an de 8 Martie am primit un cadou de la compania „Avon”: o ecografie mamară, ca să mă asigur că sunt bine.

Acest cadou a coincis cu pregătirile mele pentru sarcină și totodată, vârsta de 30 de ani deja cere o atitudine mult mai serioasă referitor la această problemă. Am mers la ecografie, procedură ce a durat nu mai mult de 15 minute, ca la final doamna doctor să mă asigure că totul este perfect și să-mi dea instrucțiuni despre cum trebuie să am grijă de mine și de sânii mei. Am ieșit din clinică și am răsuflat ușurată. Nu a fost atât de greu, nu mi-a luat decât o oră, drumul și procedura (cu programare prealabilă prin telefon, nu am așteptat decât 3 minute la ușă).

10387210_10153253163845552_4396851365360366898_n

Zilele trecute citeam o știre despre cum un proiect de lege stă înghețat undeva prin dulapurile unor funcționari. Acest proiect vizează oferirea gratuită de proteze mamare tuturor femeilor care au trecut prin operații la sâni. Discutam acum vreo 2 ani despre acest subiect cu un director al unei clinici private de la noi unde se fac astfel de operații și dânsul îmi povestea cât de complicat e să lucrezi cu astfel de femei care, până la urmă, se hotărăsc și recurg la proteze mamare. Șocul lor este atât de mare, și atât de mult își doresc să nu fie privite cu milă, cu neînțelegere, cu ură (uneori). La acea vreme, domnul director îmi vorbea despre suma de 1500 euro doar pentru o proteză de calitate superioară. L-am întrebat dacă des au loc astfel de operații și mi-a răspuns că nu prea. Cauza? Multe femei nu mai sunt „apte”, adică organismul este prea slăbit în urma tratamentului oncologic. Și iarăși ajungem la concluzia: a preveni este mult mai ușor decât a trata.

stop-cancer-la-san

În toată lumea cancerul la sân este o problemă de o importanță majoră pentru întreaga societate. Nu înțeleg de ce noi vorbim foarte puțin, dar și mai puține se fac ca să avem cât mai multe femei salvate la timp. E bine că avem tot felul de concerte, de festivaluri, de campionate, de tot ce vrei, dar nu avem o comunitate de oameni influenți, sau femei de demnitari, ori oameni de afaceri, care ar dezvolta acțiuni publice ce ar trezi populația. Suntem un popor sărac și oamenii abia de reușesc să facă față zilelor și greutăților. Nu ne prea interesează bolile, decât atunci când, Doamne ferește, ne lovește pe noi sau pe cineva apropiat. Sistemul nostru medical este putred și nu inspiră nici un gram de încredere, cu toate că avem și medici buni, onești și cu suflet. Poate ar fi timpul să ne educăm măcar în ce ține de sănătate? Cu pași mici, dar să ne obișnuim ca anual să mergem la un control general al organismului. Ca să dormim mai bine nopțile. Ca să facem copii sănătoși. Dar și pentru că mai important ca sănătatea nu există nimic în această lume.

Tu când ultima dată ți-ai verificat sânii?!

FĂ-ȚI UN CADOU DE SĂRBĂTORI ȘI MERGI LA DOCTOR!

Ajută un Copil să trăiască!

Eu știu, ca și mulți dintre voi, câtă lume are nevoie de ajutor. Acum 5 ani, când am fondat fundația de caritate „Ajută un Om”, doar eu și asistenta mea Cristina știm câte drumuri am cutreierat, câte sacoșe cu alimente și îmbrăcăminte adunate de la oameni am cărat prin case sărace de la țară. Zilele mele de sâmbătă însemnau mersul pe la cunoștințe și neamuri cu strângere de donații pentru cei mai triști ca noi. Apoi o doamnă din domeniul asistenței sociale mi-a povestit și demonstrat zeci de cazuri, când omenii nu au, dar nici nu vor să aibă, ci doar stau și așteaptă când eu, sau altcineva le va aduce torbele în ogradă sau vor aduna bani să le facă reparație în casă, ei nici măcar cu mătura nu sunt în stare să dea. De lene… Nu mai zic de faptul că peste o perioadă, unii revin cu cerutul, dar nici nu vor să se angajeze servitoare la școala din sat (exemplu real, când o doamnă mi-a reproșat că ea nu-i de spălat podelele). Pentru că nu vor, știind că există oameni care din milă, vor aduna și îi vor susține. Poate prea dur, dar credeți-mă, am avut 2 cazuri care m-au șocat și m-au determinat să nu mai cred în sărăcia unor oameni, pentru că ei nu vor mașină de spălat, ca să le fie mai ușor, dar vor laptop sau telefon mobil. Sunt și excepții, recunosc, dar oricum…

Din acel moment mi-am zis că voi ajuta doar cazurile ce țin de boală. Din păcate, avem o sumedenie de oameni care luptă în fiecare zi pentru încă o zi. Cel mai greu e să-mi imaginez un copil bolnav. Atâta chin și atâtea lacrimi, cu 2 părinți care vând tot ce au sau fac împrumuturi mari pentru ca să-și salveze copilul.

Despre povestea Alexandrei am aflat de la o prietenă care cunoaște cazul și familia dată. Nu o cunosc, nu-i știu părinții, dar mi se pare tare cumplit și nedrept ceea ce trăiește. Are 14, doar 14 ani, iar recent i-a fost depistată o tumoare pe creier. Alexandra are toate șansele să se trateze, să crească o fată sănătoasă și frumoasă, dar pentru aceasta are nevoie cât mai urgent de o intervenție peste hotare. În comparație cu alte cazuri, suma necesară nu este atât de mare – puțin peste 20.000 de dolari, o parte din bani fiind deja adunată.

bim1z7zuzvguyhlopjw5

În 7 zile ar trebui adunați câți mai mulți bani, pentru că Alexandra deja este așteptată la o clinică din Turcia. Prietenii fetei au deschis un cont pe indiegogo.com și toți cei care vor și care pot să o ajute, pot face donații sigure. Detalii AICI pe link.

Totodată, clinica stomatologică „Ursu Dent” timp de 2 săptămâni donează părinților fetei toți banii în urma procedurilor de igienizare profesională. Ce înseamnă acest lucru?! Noi nu prea suntem obișnuiți să avem grijă de dințișorii noștri, decât periat zilnic, pe când ei au nevoie, de 2 ori pe an, de o curățare mai profundă, ca să nu avem depuneri, pete și să nu infectăm rădăcina. Igienizarea, sau curățarea dinților, este o procedură care se face atât la maturi, cât și la copii – nu doare absolut deloc, se face în maxim o oră, și costă 550 lei. Nu e mult, dar e frumos și sănătos.

10458305_727198617400752_9054549454705933419_n

 

Astfel, vă invit și vă rog chiar: mergeți la „Ursu Dent”, unde beneficiați de această procedură și totodată, ajuți un copil să trăiască. Clinica se află chiar în Centru, iar programările se pot face direct la telefon: 068575768 sau (022) 22-22-65. Mai multe detalii, AICI pe link.

419608_324827960971155_1539741777_n

 

Aș fi vrut să existe mai multă lume receptivă și să preia exemplul celor de la „Ursu Dent”. Eu mă angajez să fiu prima care beneficiază de oricare procedură, dacă aș ști că există un rezultat bun și că banii merg în salvarea Alexandrei. La fel, mă angajez să scriu și să promovez intens, ca să afle cât mai multă lume despre ofertă și campania de ajutorare. Doar haideți să ne unim și să ajutăm un copil să învingă boala. Noi putem, noi suntem mulți și noi suntem în stare să adunăm acești bani pentru o fetiță de doar 14 ani.

Cine e cu noi?!

Între a fi și a rămâne

Oameni. Asta am în vedere. În această săptămână care deja e pe ducă, m-a preocupat mult calitatea oamenilor de a fi oameni. De-a fi buni sau răi, veseli sau triști, optimiști sau fără speranțe, puternici sau indiferenți, deschiși sau singuratici sau a lehamite față de tot ce-i înconjoară.

Cu câteva zile în urmă am văzut cum un șofer de microbuz nu a oprit să urce o fată în cârje, chiar dacă era gol și avea scaune libere, abia pornind de la stația terminus. Mi-a stat atât de negru în fața ochilor, atât de rușine față de acea fată, încât m-am întors din drumul meu și am dus-o acolo unde ea avea nevoie.

În goana după bani, după cât mai mult, sau poate din prostie sau indiferență, unii oameni uită să rămână oameni. Și niciodată nu știi tu cum poți să ajungi, ca tu să fii acel ce are nevoie de ajutor. Pentru că viața fiecăruia dintre noi nu este asigurată nicăieri și nimeni, absolut nimeni nu ne poate convinge că vom ajunge să trăim fericți, sănătoși, alături de cel drag și cu casa plină de copii și nepoți, chiar și la adânci bătrânețe.

În jurul nostru există suflete care au nevoie de ajutor. Unii luptă singuri, ceilalți caută și cer susținere, alții – nu luptă și nici nu caută, speranțele fiindu-le ucise tot de către oameni. Noi, cei mai cu noroc – sănătoși, cu masă în casă și familia alături, uităm să privim în jurul nostru. Fericirea noastră ne umple viețile și noi nu mai avem ochi pentru multe lucruri care se întâmplă în jurul nostru.

Întâmplarea cu soferul de microbuz și fata în cârje lăsată pe marginea drumului m-a făcut să cred că mulți dintre oameni au uitat să fie oameni, să ajute, să susțină, să încurajeze și să crească speranțe în inimile celor mai triști ca noi. Victoria mi-a scris mai apoi pe facebook, spunând că deloc n-o deranjează atitudinea oamenilor, pentru că … s-a obișnuit deja. În țara noastră oamenii cu probleme locomotorii sunt obișnuiți cu indiferența celorlalți cetățeni. Și asta e trist. E rușinos pentru o societate normală. E de neacceptat pentru acești oameni care au avut mai puțin noroc în viață.

5440d79cd1666

Dar totodată, nu întotdeauna este așa și, dacă întorc pagina, cunosc zeci de cazuri când oamenii s-au găsit, s-au unit și împreună încearcă să ajute, să salveze și să dăruiască soare unei vieți. Cele mai răsunătoare și de actualitate cazuri care au nevoie de susținere sunt a fetei bolnave de cancer, Alina, dar și Alexandru – băiatul care a suferit un atac cerebral fiind la mii de kilometri de țara noastră. Ambii au nevoie de bani, pentru a-și putea continua viața. Ambii sunt tineri, foarte tineri, și nici n-au înțeles adevăratele bucurii ale acestei lumi. Ambii sunt înconjurați de familiile care speră la o minune. Ambii luptă, ei pentru viața lor, și asta-i cel mai important. Alina este o fată puternică și va reuși. Alexandru la fel. Ei nu merită să-și lase aripile, totodată sunt datori față de toată lumea care-i ajută, ca să-și continuie zborul frumos în această viață. Ei au nevoie de orice susținere financiară, ca să poată izbuti. Și noi, toți oamenii buni, putem să-i salvăm, putem să le dăruim bucuria zilei de mâine. Noi toți, uniți și deschiși spre bunătate, pentru că viața nu garantează nimănui că vom trăi frumos și sănătoși la bătrânețe. De asta suntem oameni și indiferent de viața fiecăruia dintre noi, de bucuriile și necazurile proprii, de zilele posomorâte sau de duminicile pline de soare, de veniturile stabile sau de numărul de datorii și credite – noi toți, uniți și de la fiecare câte un pic, putem ajuta un om. Să trăiască, să se bucure, să fie alături de cei care nu-și opresc lacrimile și nu contenesc să creadă și să lupte pentru viața lor.

În jurul nostru există suflete care au nevoie de ajutor. Ucideți indiferența, nu faceți drame din micile neplăceri sau neajunsuri și imaginați-vă pentru o clipă, doar pentru câteva secunde, că în locul unui om bolnav ai putea fi tu. Și că ziua de mâine vine, dar nu știi cum va fi primăvara…

Haideți să o ajutăm pe Alina. Detalii AICI>>

Haideți să îl ajutăm pe Alexandru. Detalii AICI>>

Și în fiecare zi, să încercăm a fi mai buni.

*****

scris pentru alllady.md