„Ce-am făcut când am tăcut”

„Dacă începi să mă compari cu unul sau cu altul, se trezesc în mine spiritul de competiție și dorința de a-mi dovedi, în primul rând mie, că sunt în stare să câștig.”

„Mi-am găsit vreme și motivație pentru a-mi pune pe hârtie gândurile.”

„Întotodeauna am susținut că suntem suma întâlnirilor importante pe care ni le oferă viața cu oamenii care ne încurajează și ne modelează.”

„Uneori, rănești pe cine iubești cel mai mult.”

„Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero. Să-ți amintești numai clipele minunate din fostele relații și să privești cu optimism și curiozitate la ce are să vină. Să te îndrăgostești de fiecare dată fără frică. Să crezi de fiecare dată că el e ACELA, să plângi la despărțire până ți se umflă ochii și să o iei de la capăt. Să te lași curtată, admirată, iubită, plânsă, detestată. Ăsta e jocul atât de fascinant al dragostei, care te face să te simți VIE.”

„Îmi plac oamenii care au puterea, curajul și demnitatea de a-și asuma viața, trăirile, calitățile și defectele. Pentru că, indiferent de situație, pe oameni trebuie să-i poți privi mereu în ochi și nu trebuie să-ți fie niciodată rușine de tine. Oricât de complicat ar fi adevărul, oricât de greu ți-ar fi să recunoști că ai greșit, oricât de dur ar fi să spui că suferi sau, dimpotrivă, că n-ai pierdut nimic, oricât de peste mână îți este să-i mulțumești cuiva, fă-o!
Fii adevărat în relațiile cu prietenii pentru că doar așa îi vei păstra pe viață și numai așa le vei obține stima pentru totdeauna, chiar și atunci când, poate, le-ai greșit cu ceva. Nimic nu este mai de neiertat decât lipsa de asumare, teama de exprimare, fuga de adevăr, frica de viață…”

„De fapt, banii nu sunt un scop în sine. Ei însă îți pot cumpăra mulțumirea. Te pot ajuta să eviți niște discuții care pot să uzeze un cuplu până la distrugere. De la ce pleacă cele mai multe certuri în familie? De la bani.
Pe de altă parte, banii trebuie și ei respectați și folosiți corect. Mă gândeam că, de fapt, magia banilor este să dorești să-i ai cândva. Asta te și motivează să faci o mulțime de lucruri.”

„Omul este cel mai mare drog pentru om.”

„Ca să nu mai spun că acești prieteni, fiecare la vremea lui, m-au învățat să lupt, să trăiesc, să iubesc, să câștig, să iert sau să pierd. Într-un cuvânt, să trăiesc.”

„Ador gustul dulce al victoriei și încerc să-mi găsesc o motivație puternică pentru a merge mai departe atunci când pierd.”

„Ieri m-a întrebat cineva dacă nu obosesc. Ba da, chiar îmi place să obosesc făcând lucruri care mă împlinesc, care mă fac utilă, prin care construiesc. Cred că așa simt eu că trăiesc. Șeful meu zicea odată: „Statul te obosește cel mai tare”. Nu e chiar departe de adevăr…”

„Vă doresc să vă ocupați timpul, dar tot timpul, cu ce vă place. Să iubiți și să fiți iubiți, să aveți parte de povești, să ajungeți acolo unde vă doriți și să nu uitați de unde ați plecat”.

„Zi-mi cine te sună ca să-ți spun de ce”.

„Încearcă din toate puterile să-ți consolidezi poziția prin multă, multă muncă și să te preocupe mereu calitatea lucrului pe care îl faci, astfel încât oricine ar dori să-ți saboteze succesul să nu-ți poată găsi nici un cusur profesional… Trebuie să te bucuri de succesul tău, dar să nu dai pe-afară. Mie, de exemplu, îmi plac oamenii puternici, dar care spun întotdeauna despre ei că sunt ca toți ceilalți. Admir oamenii de succes care nu-mi scot ochii cu asta.”

„În concluzie: imaginea se crează, se dezvoltă și se întreține. Ca în orice domeniu, dacă vrei să ai succes, trebuie să fii atent la detalii… Pentru că startul ți-l poate trasa cineva cu creta pe asfalt, dar, de alergat, alergi singur”.

ce-am-facut-cand-am-tacut_1_fullsize

„Și mai știu că nu trebuie să ne folosim copiii ca să ne umplem golurile existenței. Nu trebuie să-i folosim la nimic și pentru nimic. Copiii există ca să aflăm ce înseamnă iubirea necondiționată. Și ca să ne facă să trăim cele mai mari spaime, cele mai puternice bucurii, cele mai mari responsabilități, dar și cele mai adevărate declarații de dragoste.”

„Chiar nu știu dacă sinceritatea absolută e posibilă. Cred, în schimb, că există destulă diplomație – chiar prea multă – de care nu e nevoie. Sau care, așa cum spui, se transformă foarte ușor în ipocrizie. Sigur, nu sunt nebună să cred că pot să spun chiar tot ceea ce-mi doresc, în orice situație și oricui. Dar nici nu sunt o persoană care, cum să zic, deține arta lingușelii. Mai pe șleau spus, n-am pupat în fund pe nimeni niciodată. Asta ca să ne-nțelegem. Niciodată.”

„Din punctul meu de vedere, sportul este esențial pentru un om care vrea să trăiască frumos.”

„- Crezi în vorba asta, că fiecare om are un preț? E doar un clișeu sau (im)pura realitate?
– Chiar fiecare nu, dar foarte mulți. Foarte mulți oameni au un preț, da.”

„Sunt genul de persoană care, când se apucă să facă un lucru, e atentă la cel mai mic detaliu. Am învățat să nu mă dau bătută, să mă perfecționez, să-i ascult pe ceilalți și să mă dezvolt cum pot.”
***
„Ce-am făcut când am tăcut” de Andreea ESCA

De vorbă cu Andreea ESCA

Este pentru prima dată în toți 4 ani când eu postez aici pe blog în ultima zi un text-invitație la o nouă ediție Clubul Nostru.
Și asta pentru că iarăși m-am băgat în câteva proiecte concomitent și abia de reușesc să-mi dau seama ce zi a săptămânii e.

Dar, pe scurt. Recunosc că din toată echipa proiectului, anume eu am ținut cel mai tare ca invitata acestei ediții să fie Andreea Esca. Pentru că atât de mult o admir, o citesc, o urmăresc pe facebook și pe instagram, încât am fost curioasă dacă e așa și în viața de zi cu zi. Apoi, am știut că în urma acestui eveniment, voi avea minim 3 lecții obligatorii pe care trebuie să le învăț în această viață. În 4 ani de proiect am cunoscut multă lume, am ascultat multe povești și destine și am înțeles că oamenii te pot învăța multe, dacă știi să le furi ceea de ce ai nevoie. Și nu în ultimul rând, sunt în perioada când am nevoie de o nouă motivație, un exemplu, un șut care să-mi dea puteri să răzbat în tot ceea ce mi-am propus să implementez și pentru care muncesc de câteva luni deja, iar Andreea Esca este femeia care inspiră, care poate să provoace ca să vrei mai mult de la tine și de la viață, care știe ce butonaș să atingă ca tu să mergi înainte mai cu avânt, mai cu spor și îndrăzneală.

afis_Esca

Ne (re)vedem mâine, alături de Andreea Esca, care vine pentru prima dată la Chișinău. Atenție, locurile sunt limitate. Pentru că la acest eveniment ne-am dorit altceva – mai intim, mai apropiați, mai selecți, dacă vreți. Astfel, cu un vin bun și cartea „Ce-am făcut când am tăcut”, cele 3 ore vor zbura ca racheta, iar peste ani, pozele făcute cu Andreea Esca ne vor reaminti de oamenii care ne-au fost alături și ne-au ”crescut” în a fi mai buni, mai puternici, mai imuni și mai dornici de viață frumoasă!

11138607_994928083865837_5070522644183574645_n

La eveniment vom avea și cartea „Ce-am făcut când am tăcut” la preț promoțional. Deja autograful special e ca și semnat 🙂 

Like AICI, paginii Clubul Nostru, ca să fiți la curent cu noutățile!

„Cimitirul”

1476214_10152266401735552_762868620_n

„Pentru că dintre toți oamenii pe care îi cunosc, pe mine mă mint cel mai mult. Nu e vorba că aș fi primit prea multe lucruri gratis de-a lungul vieții, dar îmi plac. Însă cel mai mult și cel mai mult îmi place să îmi doresc ce n-am.”

„Eram responsabil față de visurile mele de căcat și iresponsabil cu tot restul vieții mele.”

„- Eu, de obicei, când greșesc ceva prefer să cer iertare persoanei față de care am greșit, nu lui Dumnezeu. Din păcate, când mă rog, de cele mai multe ori cer ceva. Rareori când mi se întâmplă ceva bun îmi aduc aminte să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru una sau alta.”

„Îmi aduce aproape în fiecare zi aminte că oamenii pot fi fericiți cu puțin.”

„Am citit cartea aia a lui Freud despre vise, iar omul ăla spunea clar că tot ce visăm are legătură cu ce facem.”

„Mă calmează să fac curățenie. Pentru că văd cu ochiul liber cum efortul meu se materializează. Îți recomand să faci curat ca terapie. Calmează maxim. O să vezi că îți șterge orice urmă de agresivitate.”

„Că părinții mei au știut cum să-mi echilibreze poftele cu pasiunile și interdicțiile, (…), dar în zilele noastre toți retarzii invocă traumele din copilărie atunci când au o problemă. Toți au traume din copilărie atunci când nu le convine ceva.”

„Cât de enervantă poate fi afecțiunea când vine de la cine nu trebuie!”

„În fine, îmi doresc prostii de genul ăsta, despre care știu că sunt greșite și în cazul cărora există o probabilitate aproape nulă de realizare, dar în străfundul meu mi le doresc. Nu știu să-mi doresc ceva mic. Nu știu să vreau ceva ce aș putea dobândi singur. Toate dorințele mele, în mintea mea, devin realitate fie prin prisma unui act divin, fie a unei coincidențe miraculoase.”

„Sunt oameni care au senzația că nu pot fi OK decât în prezența altei persoane. Oamenii ăștia nu sunt niciodată fericiți și se plictisesc doar pentru că se gândesc încontinuu la faptul că le e rău singuri. Și fac asta ani la rândul. Normal că se plictisesc. La fel s-ar întâmpla și dacă s-ar gândi doi ani doar la guma de mestecat sau la avioane de hârtie. S-ar plictise. Când creierul primește acelși mesaj ani la rândul, nu mai e capabil să producă ceva interesant.”

„Mi-am modelat visurile după posibilități.”

„Că e clar că vor un răspuns de la mine. Singurul sfat pe care pot să îl dau cu inima împăcată este: „Dormiți! Dormiți, fraților, că somnul n-a făcut rău nimănui.!”. Ești trist? Culcă-te! Ești nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc și mori în somn! Ești obosit? Culcă-te! Somnul rezolvă multe lucruri. Îți ia toate grijile. E bună zicala aia cu noaptea e un sfetnic bun.”

„Mă uitam la el de fiecare dată când făceam ceva împreună și era fericit. Avea o căldură liniștitoare în ochi, care nu spunea altceva  decât că e fericit că suntem din nou împreună.”

„E ciudată relația oamenilor cu Dumnezeu. Mulți zic că cred în El și cred că foarte puțini Îl iubesc pe Dumnezeu. Religia a ajuns un fel de datorie, când ar trebui să fie, de fapt, dragoste. Eu cred în Dumnezeu.”

„Eu cred foarte tare în treaba asta cu karma. Adică ce rerezinți, ce emani, aia atragi! Și am simțit-o pe propria piele. N-o să ți se întâmple niciodată un lucru bun dacă tu ești de căcat. Sau, dacă momentan ți se întâmplă ceva bun, iar tu ești de căcat, așteaptă-te să ți se întoarcă cu vârf și îndesat. Frica asta de Dumnezeu e, de fapt, frica de noi înșine. Nu ne e frică de faptul că Dumnezeu n-o să ne ajute să reușim în viață. Ne e frică de faptul că noi n-o să facem absolut nimic ca să dobândim ce ne dorim. De noi ne e cel mai frică.

„Fă ceva astfel încât să îți poți mulțumi ție! De ce? E simplu. Pentru că tu ești parte din Dumnezeu! De unde știu asta? E logic! El te-a făcut!”

„Nu cred că eram înnebuniți unul după celălalt, dar eram foarte compatibili și ne simțeam foarte bine împreună.”

„Pentru o viață sănătoasă cred că e bine să îi mințim pe toți ceilalți câtsă le facem bine, cu moderație, dar să ne spunem nouă înșine adevărul tot timpul. Sau uite, în afară de noi înșine să avem câțiva oameni apropiați, doi maxim, care să știe totul despre noi. E bună o a doua opinie. Partea proastă e că noi îi mințim pe ceilalți, dar ne mințim și pe noi. Oricum , ar fi haos fără minciună. Ar fi mulți oameni singuri.”

„Iar mie nu îmi place când sunt fericit datorită altor oameni. Îmi place când sunt fericit datorită mie.”

„… pentru că oamenii pot să se ajute singuri dacă vor.”

„… timpul are două fețe și nu știm niciodată pe care o va întoarce spre noi: poate să vindece rănile, dar și să le adâncească.”

1380849_10152274887210552_1977541864_n

„Fă tot ce poți, orice s-ar întâmpla!” Din păcate, cei mai mulți dintre noi nu facem nici măcar un sfert din ce putem. Eleanor știa că ea făcuse tot ce putuse de-a lungul vieții și de asta își păstrase ochii intacți. Pentru că sufletul nu se strică de la mama natură. Pe ăla îl stricăm sau îngrijim noi.”

„Ești liber să faci ce vrei abia după ce pierzi controlul.”

„E în firea omului să îți dorească lucruri pe care știe că nu le poate avea. E în puterea lui să nu și le mai dorească.”

*****

„Cimitirul” de Teleșpan

cimitirul-de-Adrian-Telespan-www.andreearaicu.ro_

„Elogiu mamei vitrege”

„Sunt bărbați care se plictisesc repede de femeia lor legitimă. Rutina căsniciei ucide dorința, filozofează ei, ce iluzie poate dăinui și întări venele unui bărbat care se împreunează luni și ani la rând cu aceeași femeie?”

„Dar ea? Bănuia ceva? Știa ceva? Fiindcă eu cred că niciodată n-am simțit-o atât de nărăvașă ca de astă dată, niciodată atât de nesătulă în inițiativă și replică, atât de îndrăzneață în mușcături, sărutări și îmbrățișări. Poate că presimțea că, în acea noapte, ne bucuram de odaia asta înroșită de flăcări și de dorință nu doi, ci trei.”

„Cine râde de unul singur își amintește de răutățile lui.”

„Fericirea există, își repetă el, ca în fiecare noapte. Da, dar cu codiția s-o cauți acolo unde este cu putință. În propriul trup și în cel al iubitei, de exemplu; singur și în baie, ore în șir sau doar clipe, într-un pat împărțit cu ființa atât de dorită. Pentru că fericirea este efemeră, individuală, în mod excepțional duală, rareori tripartită și niciodată colectivă, municipală. Stătea ascunsă, perlă în cochilia ei marină, în unele rituri și fenomene ceremoniale care-i ofereau omului rafale și închipuiri de eprfecțiune. Trebuia să se mulțumească cu aceste fărâme ca să nu trăiască îngrijorat și deznădăjduit, încercând să atingă imposibilul.”

„Să împlinești patruzeci de ani nu-i chiar așa de îngrozitor”, se gândi dona Lucrecia, întinzându-se în cameră pe întuneric. Se simțea tânără, frumoasă și fericită. Așadar, există fericirea? Rigoberto spunea că da, „uneori și doar pentru noi doi.”

„Știu să mă bucur. E o însușire pe care mi-am perfecționat-o neîncetat.”

„Tot ce strălucește este urât, mai ales oamenii strălucitori.”

„- Ai împlinit patruzeci de ani și niciodată n-ai fost mai frumoasă”, șopti, înaintând spre ușă.”

„Să iubești imposibilul are un preț, care, ma devreme sau mai târziu, se plătește.”

elogiu-mamei-vitrege_1_produs

„Trebuie să fii mai curajoasă, dacă nu, viața ta va fi tristă.”

„- Nu jura în deșert, că te bate Dumnezeu, șopti ea.”

*****

„Elogiu mamei vitrege”, Mario Vargas Llosa

„Oscar și Tanti Roz”

„Dragă Doamne-Doamne, pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui și casei (cred că am pârlit și peștișorii din acvariu), și-abia acum îți scriu prima dată pentru că am tot fost ocupat cu lecțiile.
Da’ să știi: nu pot să sufăr să scriu. Numai dacă mă obligă cineva. Scrisul înseamnă brizbizuri, floricele, zâmbete, etc., o minciună frumoasă și nimic mai mult. O chestie pentru oameni mari. Dovada? Uite, să luăm începutul scrisorii ăsteia: „Pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui și casei (cred că am pârlit și peștișorii din acvariu), și-abia acum își scriu pentru prima dată pentru că am fost ocupat cu lecțiile”. Aș fi putut foarte bine să spun: „Mi se zice Bilă, arăt cam de șapte ani, casa mea e la spital, pentru că am cancer, și n-am vorbit niciodată cu tine pentru că nici măcar nu cred că exiști”.

„-Tanti Roz, mi se pare că au inventat un alt spital decât cel real. Se prefac că oamenii nu vin la spital decât ca să se vindece. Deși unii vin ca să moară.
– Ai dreptate, Oscar. Și cred că facem aceeași greșeală și-n privința vieții. Uităm că viața e fragilă, fărâmicioasă, efemeră. Ne credem toți nemuritori.”

„- Oscar, nu-i nici o legătură între Dumnezeu și Moș Crăciun.
– Ba da, e același lucru. Baliverne și tot tacâmul.

– Și de ce să-i scriu lui Dumnezeu?
– Nu te-ai mai simți atât de singur.
– Nu m-aș mai simți singur cu cineva care nu există?
– Fă-l să existe.
S-a aplecat spre mine.
– De fiecare dată când o să crezi în el, o să existe un pic mai mult. Și, dacă insiști, o să ajungă să existe de tot. Și-atunci o să te ajute.
– Și ce să-i scriu?
– Spune-i ce gândești. Gânduri pe care nu le mai spui nimănui, care te apasă, îți rămân în minte și-ți îngreuiază sufletul, te blochează, i-au locul ideilor noi și te fac să putrezești. Dacă nu vorbești cu nimeni, o să devii un depozit de gânduri vechi și împuțite.
– Ok.
– Și să știi, lui Dumnezeu poți să-i ceri câte ceva în fiecare zi. Dar atenție! Câte un singur lucru.
– Dumnezeu ăsta al tău nu-i bun de nimic, tanti Roz. Aladin putea să-i ceară duhului din lampa fermecată trei lucruri.
– O dorință pe zi e mai bine decât trei toată viața, nu?
– Ok. Atunci pot să-i comand orice? Jucării, bomboane, o mașină…
– Nu, Oscar. Dumnezeu nu e Moș Crăciun. Nu poți să-i ceri decât lucruri care țin de suflet.
– De exemplu?
– De exemplu: curaj, răbdare, răspunsuri la orice problemă.
– Bine, am înțeles.
– Și mai poți, Oscar, să-i ceri favoruri pentru alții.
– Tanti Roz, dacă e vorba numai de-o dorință pe zi, nu pot s-o irosesc, întâi o s-o păstrez pentru mine!
Doamne-Doamne, după cum vezi, în prima mea scrisoare către tine ți-am spus cam cum trăiesc eu aici, la spital, unde acum lumea se uită la mine ca la o piedică în calea medicinii, și mi-ar plăcea să-mi răspunzi la întrebarea următoare: o să mă fac bine? Da sau nu. Nu-i greu deloc. Da sau nu. Tai cu o linie varianta în plus.
Pe mâine, pupici, Oscar.
P.S. N-am adresa ta: cum să fac?”

„- Dacă mi-ar păsa ce gândesc proștii, n-aș mai avea timp să văd ce gândesc oamenii inteligenți.”

„- Nimeni nu poate să scape de suferință. Nici Dumnezeu, nici tu. Nici părinții tăi, nici eu.
– Bine, dar ce să suferi?
– Există suferințe și suferințe. Uită-te mai bine la fața lui. Ți se pare că suferă?
– Nu. E ciudat. Nu pare să-i fie rău.
– Păi vezi? Trebuie să faci diferența între cele două tipuri de suferințe, Oscar, suferința fizică și suferința morală. Suferința fizică trebuie s-o suporți. Suferința morală o alegi.”

„- De ce lasă Dumnezeu să fim bolnavi? Ori e rău, ori nu prea-l țin puterile.
– Oscar, boala e ca și moartea. E un dat. Nu o pedeapsă.”

„P.S. Pentru azi n-am nici o dorință. Te las să te odihnești.”

„- Cele mai interesante întrebări rămân întrebări. Și conțin în ele un mister. La fiecare răspuns trebuie să adaugi un „poate”. Numai întrebările fără interes au răspunsuri definitive.”

„Dragă Doamne-Doamne,
Am încercat să le explic părinților mei ce-i viața, un cadou foarte tare. La început, supraestimăm cadoul ăsta: credem c-am primit viața veșnică. După aceea îl subestimăm, ni se pare urât, prea scurt, mai c-am fi gata să-l aruncăm. În sfârșit, ne dăm seama că de fapt n-am primit-o cadou, ci doar cu împrumut. Și-atunci încercăm s-o merităm. Eu, care am o sută de ani, știu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrânești, cu atât trebuie să dai dovadă de bun-gust ca să apreciezi viața. Trebuie să devii un rafinat, un artist. La zece sau douăzeci de ani orice prost poate să se bucure de viață, dar la o sută, când nu mai poți să te miști, trebuie să-ți pui la contribuție inteligența.”

oscar-si-tanti-roz-8adf

„Dragă Dumnezeu,
Băiețelul a murit.
O să rămân mereu tanti roz, dar n-o să mai fiu Tanti Roz. Tanti Roz eram doar pentru Oscar.

Îți mulțumesc că mi l-ai scos în cale pe Oscar. Pentru el, a trebuit să fiu veselă, să inventez povești și chiar să pretind că mă pricep la lupte. Mulțumită lui, am râs și-am aflat ce înseamnă bucuria. M-a ajutat să cred în tine. Simt multă dragoste în mine, mă arde, am primit atâta de la el, încât am rezerve pentru mulți ani de-acum înainte.
Pe curând,
Tanti Roz

P.S. În ultimele lui trei zile, Oscar își pusese pe noptieră o pancardă cu un anunț care cred că te interesează. Scrisese așa: Numai Doamne-Doamne are voie să mă trezească”.

***
„Oscar și Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt

„Fluturi”, volumul 2

„Trecutul… Atunci când crezi mai mult că l-ai lăsat în urmă, te tulbură pe neașteptate. Probabil că fiecare om are un trecut format, pe alocuri, din momente pe care nu-și dorește să și le mai amintească. Sunt acele momente nemeritate, încărcate de urât și de durere. Deseori, acele momente sunt marcate de oameni pe care ți-ai fi dorit ca viața să nu îi aducă niciodată în calea ta, pentru că din cauza lor ai trăit nedreptăți, deziluzii și eșecuri. Și totuși, poate că trebuie să trăiești și astfel de episoade triste, pentru a deosebi binele de rău și fericirea de nefericire. Poate că trebuie să cunoști și oameni nepotriviți, nedemni, de nedorit, pentru a-i deosebi de oamenii buni și pentru a-i respecta și prețui pe aceia care merită.”

„ – Irina, nu te-aș învăța niciodată să faci ceva rău. Nu știu, poate că acum gândesc așa din perspectiva că voi muri. Am multe regrete, aș face atâtea, dacă aș mai avea timp. Nu mi-aș mai impune restricții, nu aș mai trăi după reguli. Să iubești, nu e un păcat. Să înșeli este. Dar tu și Robert nu îl înșelați pe Matei, vă înșelați pe voi! Vă iubiți și vă luați dreptul ăsta…”

„Știam că nu voi mai întâlni un alt om ca el. Un alt bărbat la fel de domn, la fel de frumos și la fel de bun. Și nici nu îmi mai doream să întâlnesc. El îmi era de ajuns, pentru toate visele mele.”

„ – Fă dragoste cu el. Arată-i că-l iubești, măcar o dată. Apoi vă prefaceți că nu s-a întâmplat nimic. Oricum vă prefaceți că nu simțiți nimic. Dar o să aveți o amintire superbă.”

„Cunoștea foarte multă lume, iar oamenii din anturajul ei abia așteptau un eveniment – prilej de a-și etala garderobele, bijuteriile, mașinile și poveștile despre viețile aparent perfecte.”

„În viață întâlnești oameni care, atunci când ai un moment vulnerabil, profită la maxim de slăbiciunea ta. Dar există și oameni care îți arată prețuire și suport – și, culmea, aceștia sunt tocmai aceia de la care ai cele mai puține așteptări.”

„Oare de ce nu există o operație care să poată scoate anumite amintiri din memorie? Și anumite sentimente din suflet, ca să ne putem vedea de viață mai departe?”

„Există lucruri pe care poate că ar fi mai bine să nu le afli niciodată. Nu știi ceva, nu te doare. Dar unele dintre ele trebuie aflate, pentru că te ajută să vezi și alte fețe ale oamenilor. Pentru asta, viața îți trimite în ajutor oameni și conjuncturi potrivite, exact la momentul potrivit. Uneori te întrebi dacă lucrurile se întâmplă din pură coincidență sau nu cumva destinul manevrează totul. Mă întreb cum ar fi fost viața mea, dacă nu aș fi aflat anumite adevăruri, care mi-au schimbat direcția de mers? Aș fi fost, oare, mai fericită?”

„Omul nu știe cât este de puternic, până când nu se aruncă în luptă.”

„Tata m-a învățat atunci diferența dintre a iubi, a te atașa și doar a avea nevoie de cineva.”

––––––

„- Ai văzut că ți-am călcat cămășile?…

–  Da. De ce nu o lași pe Nana să facă asta?

– Pentru că îmi place să ți le calc. Știi că le mângâi, când le calc? Pe mâneci și pe spate. Și pun palma pe partea inimii… Robert a vrut să spună ceva, însă doar a oftat. Probabil că dacă am fi adunat toate cuvintele nespuse dintre noi, am fi încărcat Universul cu iubire și regrete.”

222

„- Diana, de atâtea ori nu știm, dar judecăm, jignim, rănim… păcat că nu realizezi câtă putere de a face rău, au unele cuvinte…”

„Îți spun ce aș face în locul meu, în locul unui om care așteaptă dintr-o clipă în alta să moară. Mi-aș trăi povestea de dragoste, indiferent ce final ar avea, indiferent cât ar dura, o zi, o lună, o viață. Oricât de dureros ar fi. O poveste neîmplinită aduce cu ea numai regrete și nu moare niciodată.”

„Cea mai grea încercare la care ne supune viața este să ne luăm adio. Să ne luam adio, atunci când nu vrem să plecăm – dar trebuie. Să ne luăm adio de la oameni pe care-i iubim și de care depindem sufletește. Să ne luăm adio de la povești pe care le credeam cu final fericit, de la vise, de la amintiri, de la noi. Pentru că noi suntem tot ceea ce trăim și ceea ce iubim.”

„Să nu uiți niciodată cine ești, să nu lași oamenii să te transforme în cine vor ei să fii, nu uita că ești un om minunat, că ai în tine puteri nebănuite de a schimba lumea în bine și de a înfrumuseța suflete. Trăiește frumos, caută să însemni ceva bun în viața oamenilor, retrage-te atunci când simți că nu mai aparții unui loc sau unui suflet și ia-o de la începu, ori de câte ori va trebui…”

„Iubește și lasă-te iubită, iartă dar nu uita, iar dacă vei cădea, ridică-te și mergi mai departeși nu da nimănui satisfacția să te vadă la pământ! Nu uita că ai dreptul să faci ce vrei cu viața ta, să alegi ce vrei și nimeni nu are dreptul să te judece, pentru felul în care îți trăiești viața. Să nu-ți fie teamă să plângi, să râzi sau să vorbești deschis despre ceea ce simți, fii sinceră cu ceilalți, dar mai ales fii sinceră cu tine și orice vei face, fă-o în așa fel încât să-i poți privi pe ceilalți cu demnitat, să nu-ți fie rușine cu cine ești.”

„Să ții minte că ești o minune, că viața este un dar prețios și că singura ta datorie este să trăiești frumos, să fii un om bun și să iubești! Și nu uita niciodată – Nihil Sine Deo – Nimic fără Dumnezeu!”

*****

„Fluturi”, Volumul 2, de Irina Binder

 

 

„Fluturi”, volumul 1

„Chiar așa, cine sunt eu? Sunt doar un om ca toți oamenii… Un om care a crezut orbește în oameni, în fericire și în iubire și care a cunoscut gustul amar al eșecurilor și al dezamăgirilor…”

„… oricât de mult am iubi și oricât de mult ne-am dărui, oamenii ne pot abandona, ca și cum nu am însemnat nimic pentru ei.”

„Nu, viața nu te întreabă niciodată nimic. Nu ține cont de cine ești și ce ai făcut, bun sau rău. Ea doar îți dă un test de supraviețuire, o lovitură și te lasă să te descurci. Și aici apar opțiunile… toate sub formă de lecții – unele mai dure altele mai blânde, dar în urma cărora cu siguranță te vei schimba, de multe ori mai mult, până la a nu te recunoaște pe tine însuți.”

„Cu toate acestea, oricât de multe experiențe vei trăi, nu vei ști niciodată câte poți îndura. Asta pentru că oamenii nu își cunosc limitele.”

„Când eram mică, tata mi-a spus că sufletul meu este un castel. Că indiferent de luptele care se dau înafara lui, eu trebuie să păstrez interiorul frumos și curat. Să nu îl aglomerez cu lucruri inutile și să nu primesc pe oricine înăuntru.”

„Simona era prietena care mă făcea să râd din orice. Glumea non-stop și de multe ori nu puteai deosebi gluma de adevăr. Era la fel de liberă în gândire ca și mine și la fel de naturală. Spunea mereu exact ce gândea, fără să menajeze pe nimeni și fără a se teme că putea fi judecată greșit. Era o femeie sinceră, fără prejudecăți și foarte puternică.”

„- Secretele costă și nu îmi place să rămân datoare.”

„De mică mi-a băgat în cap că nu trebuie să depind de nimeni. Că trebuie să am casa mea și banii mei. Că am dreptul să fac ce vreau și că nu trebuie să mă justific în fața nimănui. M-a învățat să nu-mi pese de ceea ce crede lumea. Și să fiu puternică.”

„Nu știi niciodată ce va fi, dacă nu încerci”, îmi spunea mereu tata.”

„Unii oameni intră în viața noastră neinvitați, nedoriți – ca, mai apoi, să devină universul nostru. Dar, într-o zi, ne părăsesc. Ne părăsesc forțați de destin, independent de voința lor, fără a avea șansa să-și ia rămas bun. Ne părăsesc atunci când nu ne așteptăm – și poate când depindem cel mai mult de ei. Ne părăsesc, luând cu ei și o parte din sufletul nostru și din visele noastre. Doare. Cu toate acestea ne rămâne în urma lor o poveste – chiar dacă nu o poveste cu final fericit. Ne rămân lecții de viață și amintiri prețioase. Învățăm să iubim, să prețuim, să devenim dependenți, ca mai apoi să învățăm să pierdem, să suferim și să devenim puternici.”

„Probabil că Dumnezeu ne trimite în viață persoanele potrivite, în momentele potrivite, pentru a ne ajuta să depășim anumite etape, pentru a ne ajuta să evoluăm, pentru a ne ajuta să învățăm ceea ce trebuie, să ne regăsim, să ne iertăm, să iubim…”

„Pentru că, oricât de matur și de puternic ar fi un om, el păstreză mereu copilul din el și are nevoie să se simtă al cuiva, să se simtă protejat, alintat, admirat și iubit.”

„Oare ce are aia și eu nu am? O fi mai frumoasă? S-o fi săturat de mine?”… Dintr-o dată mi-am pierdut toată încrederea în mine și am început să mă încarc cu tot felul de complexe, pentru că o femeie înșelată se învinovățește, se condamnă și se gândește că poate nu e suficient de bună, dacă bărbatul de lângă ea o înșeală.”

–––––––––––––––––––––––––––-

„- Ce cauți aici?…

– Îmi era dor, mi-a răspuns el, privindu-mă serios.

– Nu ai voie să-ți fie dor de mine.

– Păi nici nu îmi era dor de tine. Îmi era dor de mine.”

–––––––––––––––––––––––––––

„Câteva zile m-am certat cu Matei, din cauză că el nu accepta ideea ca eu să muncesc. A încercat să mă împace, venind cu tot felul de idei, ba să-mi deschidă o cafenea, ba o parfumerie sau un salon cosmetic. El nu înțelegea că eu îmi doream să pornesc de la zero, cu propriile mele puteriși nu să primesc totul de-a gata. Uram ideea de a deveni o femeie întreținută, cu atât mai mult cu cât tata m-a învățat să nu depind niciodată de nimeni. Mi-l aminteam spunându-mi că nimic nu e sigur pe lume, decât ceea ce îți oferi tu. Căeste important să nu depind financiar de niciun om. „Trebuie să ai casa ta, să nu ajungi în situația în care cineva să te poată da afară. Și trebuie să ai banii tăi, nu să ceri pentru a-ți îndeplini vreun moft.”

„Necazurile – tocmai ele, care te pun la pământ și care te fac să crezi că nu vei reuși niciodatăsă te mai ridici – te fac să deviiputernic. Nu știi niciodată câr de puternic ești, până când a fi puternic, este singura ta șansă să supraviețuiești.”

„A ieșit din camera mea, stingând lumina și luând și sufletul meu cu el.”

„Uneori ai impresia că destinul acționează într-un mod pervers și sadic. Altfel nu-ți poți explica de ce te trimite în anumite momente cheie, acolo unde poți afla lucruri care să-ți încurce viața. Pentru că, dacă nu ar exista acele momente cheie, ar rămâne multe lucruri pe care poate nu le-ai afla niciodată.”

„- Ea ce atitudine are față de tine?, a întrebat Cosmin.

– Mă calcă în picioare, se joacă, mă provoacă, mătură pe jos cu mine, dă de toți pereții și culmea este că îmi place.”

616779

„Cred că fiecare om ar trebui să găsească un loc sub soare, unde să se refugieze, ori de câte ori are nevoie să se regăsească pe sine. Un loc departe de zgomote, de aglomerație și de energia negativă. Un loc departe de răutăți, de urât și de ispite. Un loc care să poatăfi aproape de Dumnezeu, căruia să-I lase grijile în seamă. Un loc în care să se simtă aproape de oamenii dragi care au plecat din lumea asta. Un loc unde să-și ceară iertare, să ierte, să plângă, să se roage și să viseze. Un loc unde să-și regăsească pacea sufleteasc, echilibrul, încrederea și forța. Un loc frumos, care să amintească de frumusețea și de valoarea vieții.”

*****

„Fluturi”, volumul 1, de Irina Binder