Miracol înainte de Crăciun

Îmi place să păstrez colaborările frumoase și ori de câte ori am ocazia, revăd oamenii buni și prin alte proiecte pe care le realizez. Altfel spus, dacă am făcut 3 ani de „Clubul Nostru” cu Paula SELING și tare mi-a plăcut de ea și de tot ce-a reușit să facă cu sufletele noastre, am ținut să ne revedem deja prin intermediul unui concert mai mare, de data aceasta organizat de compania „Art Bis”.

afis

Bilete mai găsiți la casele Filarmonicii Naționale, dar și ON-LINE aici, pe iticket.md

YouTube previzualizare imagini

9 decembrie înseamnă Horia BRENCIU

Dacă credeți că după un an de evenimente unice și oameni speciali mai am cuvinte să povestesc și despre acest eveniment/concert/om, să știți că nu-i chiar așa 🙂 Pentru că prea mult timp mi-am dorit și acum, că se întâmplă, nu știu ce aș mai putea să spun!

Doar am să recunosc că în 9 decembrie mi se va îndeplini încă o dorință din lista oamenilor de cunoscut și de lăsat în suflet!

Acum 2 săptămâni, când stăteam cu Horia la un ceai în restaurantul unui hotel din Chișinău și făceam scenariul evenimentului din 9 decembrie, mi-am reamintit dorința mea din clipele grele de organizare, când totul merge invers și o sumedenie de probleme apar din senin. Atunci cel mai mult îmi doresc să abandonez proiectul, să-l vând sau să-l dau cadou cuiva mai puternic decât mine. Și când Horia mi-a zis cât de frumos i-a povestit Bittman despre „Clubul Nostru”, despre publicul cald și dornic, despre sesiunea de pupat și apoi cea de fotografiat, despre mesajele pe care le primesc invitații pe facebook după eveniment – mesaje venite de la femeile din sală, ca semn de mulțumire pentru șansă și pentru amintiri – eu, ca organizator și ca spectator, m-am umplut de recunoștință!

Proiectul „Clubul Nostru” nu va dispărea, cel puțin nu până în iunie 2015. Noi atâta lume am inspirat, atâta lume am provocat și enervat că lor nu le iese ca și nouă, încât suntem obligați în fața tuturor celor care ne scriu mail-uri și mesaje, să aducem la Chișinău și celelalte nume de personalități cerute și solicitate. Și le vom aduce! Pentru că de 4 ani muncim, zi de zi, și construim vise care se împlinesc atunci când urc pe scenă și zic: „Bună seara, bine ați venit la o nouă ediție de evenimente „Clubul Nostru”!

Pe 9 decembrie e ziua Horia Brenciu. Eu atât vă zic: veniți! Brenciu voce live + pian + chitară = nu cred că veți mai avea astfel de ocazii, cel puțin – nu în Chișinău. Aaa, era să uit – în premieră și în exclusivitate doar la evenimentul nostru – lansarea ultimului album 40+ și autograf pe loc, direct de la sursă 🙂
facebook_2

Să crezi, să visezi, să trăiești!

Dintotdeauna am fost o visătoare, iar atunci când viața m-a întors cu susul în jos, mi-am promis că nu voi mai pierde niciodată. Niciodată!!!

De aici și toate ideile, invențiile și visele. Aproape toate au devenit proiecte și realizări, altele – se coc și curând le voi expune și lansa.

Unele vise se împlinesc și eu, mai obosită ca ieri, zâmbesc și mai pun o bifă în lista imaginară. Unele vise se împlinesc și atrag altele, doar că eu încă nu realizez ce se întâmplă, iar rezultatul este unul neimaginar, nevisat, neînchipuit vreodată.

Așa am ajuns să trăiesc visul Bittman, ca mai apoi să se împlinească și visul Holograf. De o lună și câteva zile trăiesc parcă o altă viață, parcă povestea altcuiva, într-o lume plină de sms-uri cu oameni pe care i-am admirat și citit acolo, într-o altă viață, în care eu eram fană, spectator și o adolescentă înnebunită după (în special) „Ochii tăi” și „Dar să nu-mi iei niciodată dragostea”.

 

10346188_893047404053906_5685430725938461698_n

După minunatul eveniment Clubul Nostru din octombrie, unde Dan Bittman a reușit să cucerească definitiv și pentru toată viața, eu am rămas – pe lângă amintiri și sfaturi, și cu o prietenie dragă sufletului meu. Mult prea dragă. Apoi s-a pornit o colaborare între mine, cu Promo Brand (un alt proiect care se coace, detalii AICI), și Bittman, sau altfel spus – proiectul solo Dan Bittman (care se coace și el și în curând va fi lansat).

Eu niciodată n-am visat decât să vorbesc cu omul Bittman, nu să mai ajungem să colaborăm. Dar viața asta este atât de imprevizibilă, încât atunci când ni se întâmplă lucruri mai bune decât am sperat, mai frumoase decât am avut până acum și muuult mai mărețe decât s-au realizat până ieri, noi ajungem să ne întrebăm: „Pentru ce, Doamne? Ce-am făcut de merit așa oameni ca Bittman și toți din Holograf?!”

O fi făcut eu ceva în viața asta, dacă Dumnezeu a avut grijă să-mi ofere o astfel de realizare. Iar eu, la rândul meu, Îi multumesc pentru că de fiecare dată, fără să vreau sau să-i cer, îmi arată că nu întotdeauna ceea ce ai pierdut, mai merită… gânduri 😉

***

„Sa-mi fie iertat tot spam-ul cu Holograf din ultimele 2 zile, dar am trait niște momente de vis!  In toamna trecută îi admiram, iar, din sala Palatului Național, si astăzi am ajuns sa lucram împreuna. Mai mult, am legat o prietenie rară si tare scumpă sufletului. Niște oameni cu litera mare, talente fără de comparatie, haioși de nu mai puteam de-atâta râs, si cu adevărat niște valori care vor rămâne in istorie! Ieri făceau haz de mine si povesteau pe unde cântau in ’85, anul când eu m-am născut 🙂  Nici in cel mai frumos vis al vieții mele nu mi-am imaginat ca voi ajunge sa-i cunosc altfel decât din scena si ca voi merge la discoteca cu Bittman 🙂 Viața asta e tare imprevizibila si cât de tare am vrut sa fug de muzica si PR muzical, tot acolo mă întorc. Dar Doamne, ce revenire Multumesc, destin! Pentru tot-tot-tot!”

Scris pe facebook, după aproape o lună frumoasă și plină de Holograf!

111

10454521_399381176880860_8126814506172973938_n

10393158_10152813604940552_4352394849268100537_n

10447418_10152829364320552_5450352141715551864_n

1512790_10152830336605552_3064198143886184239_n

10308603_10152829486155552_4891028134299893136_n

984234_403019376517040_7555578831191250461_n

10734012_10152830381030552_8149660455485859194_n

 

Prin acest text și aceste minunate fotografii să nu credeți că m-am lăudat, cu toate că ar fi cu ce 😛

Prin această postare mi-am amintit, în primul rând mie, că niciodată, dar niciodată nu trebuie să te oprești!!!

Despre lucruri simple și oameni speciali

Săptămâna trecută scriam pe facebook că zilele mele demult s-au transformat în adevărate maratoane și fetele mele care mă ajută în tot deja-s obișnuite cu mine care, dacă știu că trebuie sau dacă am promis, transform duminica în luni și ora 21 devine timp potrivit pentru a suna pe oricine, chiar și un ministru sau doi.

În ultimul timp tot mai multă lume mă întreabă: ”Cum îi găsești?”, ”Ce ai tu din asta?” și ”Mai poți?”

Eu nu prea știu dacă ar trebui public să răspund la aceste întrebări. Tot ce știu e că deja este prea târziu și cât de mult aș vrea sau n-aș putea, deja nu mă pot opri. Pentru că m-am convins, de câteva ori deja, că oamenii noștri sunt buni, la nevoie se pot uni și doar împreună se ajunge la rezultatul dorit.

Am adunat atâtea gânduri și acum, tot vrând să le scriu pe toate, mă încurc și totodată mă gândesc dacă ar trebui să se știe unele detalii, mii de detalii, care nu se văd atunci când se pune la cale ceva.

S-o iau de la o luni, 16 septembrie, când am cutreierat toate magazinele cu haine pentru copii în căutarea unei rochițe portocalii. Mihaela este o fetiță care urma să împlinească în acea zi 5 anișori și să-i sărbătorească între pereții Spitalului Oncologic. Dorința ei cea mai mare a fost să aibă o zi de naștere frumoasă, cu baloane și cadouri, și cel mai important – să existe o tortă și ea să poarte o rochiță de prințesă, portocalie, ”care se învârtește” 🙂

Am citit anunțul pe facebook, pe pagina Agenției de Împlinit Dorințe și am reacționat imediat, alături de alte câteva persoane. Și iată-ne frumoase și emoționate la ziua Mihaelei!

Cei drept, eu așa și n-am găsit rochiță portocalie, în schimb prințesa Mihaela s-a tot învârtit în noua ei rochiță și asta a fost cel mai important pentru noi toți prezenți la sărbătoarea ei!

Apoi a urmat ”săptămâna de foc”, cum a denumit-o colega mea Cristina. La început de septembrie, când i-am povestit prietenei mele ideea, au urmat întrebări la care, sincer, nu aveam răspuns: ”Cum vei ajunge la conducerea ”Zimbru” și vei căpăta stadionul gratuit?”, ”Cum vei lega colaborarea cu Federația Moldovenească de Fotbal”, ”Cum crezi că premierul Leancă va lăsa tot și va juca fotbal, dar încă 15 miniștri, consilieri și alți angajați de la Guvern”, ”Cum vei trezi tu artiștii, care sâmbătă vor cânta la nuntă până la 5 dimineața și duminică la 14 să fie deja pe stadion, majoritatea dintre ei având iarăși de cântat la nuntă?”

În schimb știam foarte clar: am un copil de 6 anișori care urgent are nevoie de 60.000 euro pentru o serie de operații în Germania. Și chiar dacă am fost acuzată că fac PR, că e meci politic, că e una sau cealaltă, cu toată modestia spun că ideea acestui meci caritabil între echipa artiștilor și echipa guvernanților îmi aparține în totalitate și a fost organizat de către fundația Ajută un Om cu suportul companiilor Art Bis și Glorinal, cărora le mulțumesc enorm de mult pentru tot.

Nu mai scriu nimic despre meci. Chiar dacă a trecut deja o săpămână, eu încă nu pot să cred că am reușit să ajung la domnul Nicolae Ciornâi, președintele ”Zimbru”, și să obțin stadionul. Că am găsit oameni buni la FMF care ne-au oferit tot suportul necesar: formele ambelor echipe, mingi pentru joc, arbitri. Că l-am cunoscut pe omul Iurie Leancă și am o admirație aparte și specială pentru dumnealui. Toți membrii echipelor care au jucat – peste 40 de bărbați, care au ascultat atenți indicațiile doamnei Doina 🙂 Și nu în ultimul rând, celor o mână de oameni care m-au ajutat, cum au putut și cu ce au putut, ca acest meci să aibă loc și să fie așa cum a fost. O idee și o săptămână – atât a fost, în schimb am devenit expertă în fotbal și dacă până acum am organizat tot ce se putea de organizat, acum un meci pe Zimbru + concert după, deja mi se pare floare la ureche 🙂

YouTube previzualizare imagini

Evident că nu s-a adunat suma necesară și eu eram conștientă că așa va fi. Dar asta nu înseamnă că ne oprim aici. Urmează o cină caritabilă cu 40 de doamne influente, unde fiecare va contribui cu o sumă fixă, stabilită de către noi, organizatorii. După calculele noastre, dacă vor veni toate și vom avea și o licitație specială, urmează să adunăm o sumă care unită cu suma de la meci, va ajunge pentru ca Victoraș să meargă în Germania și să înceapă pregătirea pentru operații.

Și de ce am pornit șirul povestirii cu ziua de luni, 16 septembrie, când sâmbătă, 14, am stat toată ziua la Moldcell Cafe și am luat în primire pungi cu de toate de la oameni cu suflet mare, care nu au rămas indiferenți în urma potării pe facebook a poveștii unei mame care crește singură 6 copii. Ieri, vineri, eu cu domnul Ion, cel mai bun șofer din lumea asta, ne-am urcat într-un bus și am mers 4 ore până la Rediul Mare, raionul Dondușeni, apoi 4 ore înapoi. În schimb, am umplut o cameră din casa Stelei și a celor 6 copii a ei, cu sacoșe pline cu haine, încălțăminte, produse alimentare, jucării, obiecte de igienă și 3 mii de lei pentru lemne de foc pentru la iarnă.

––––––––––––––––––––––––––––––––-

Important:

1. mai multe fotografii și informații despre cum puteți îndeplini dorințe, găsiți pe pagina de facebook Agenția de Împlinit Dorințe și Centrul educațional pentru copiii bolnavi de cancer.

2. toate fotografiile de la meciul caritabil, jucat între echipa artiștilor: căpitan, cantautorul Alexandru Vdovicenco, antrenor – maestrul Ion Suruceanu, și echipa guvernanților: căpitan, Prim ministru Iurie Leancă, antrenor – Președintele Țării, Nicolae Timofti, le găsiți aici, pe pagina de facebook a fundației Ajută un Om.

Îmi pare rău și am rămas total dezamăgită de presa noastră, care elementar nu s-au interesat și documentat despre meciul de caritate, în premieră pentru țara noastră. Astfel, nici un post tv nu ne-a difuzat spotul video, iar cele câteva reportaje de la meci au fost mai mult politice, meciul fiind organizat de către o fundație de caritate care a avut un scop: strângere de fonduri pentru un băiețel care urgent are nevoie de o serie de operații, în unele reportaje nici măcar acest detaliu important nu a fost menționat.

3. dacă doriți să-l ajutați pe Victoraș, părinții au deschis un cont bancar pe numele lui, unde puteți face transferuri în lei moldovenești.

–––––––––––––––––––––––––––––––––

Cel mai important:

1. Ajută un Om este fundație de caritate, iar munca mea și a colegelor mele nu este remunerată. Punct.

2. În fiecare zi eu muncesc aici, pentru Clubul Nostru, un proiect tare drag sufletului meu, care a fost salvarea mea într-un moment al vieții mele și astăzi a devenit mai mult decât un vis împlinit. Tot în cadrul acestui proiect, desfășurat timp de doi ani, am lansat și revista pentru femei Clubul Nostru, care se distribuie gratuit și poate fi găsită prin localurile din oraș.

3. Toate acțiunile de caritate a fundației Ajută un Om sunt greu, uneori extrem de greu de organizat și desfășurat. Pentru că avem nevoie de oameni care să ne ajute, să ne susțină și împreună să reușim. Doar din acest motiv insistăm cu unele postări pe facebook, pentru că uneori, o poză prin care se arată bucuria unui copil care are o rochiță nouă, poți convinge mai ușor și astfel oamenii acționează, se implică și ajută.

4. Am ținut să scriu această postare pe blog, pentru că este cea mai rapidă și sigură comunicare cu părinții mei, care mă aud la telefon o dată la trei zile și mă văd, mai nou, pe stadioane 🙂 Tatăl meu, care îmi citește blogul și-apoi strigă spre bucătărie: ”Mămica, iară fic-ta o scris despre tine pe internet”, tare des mă întreabă cu ce mă mai ocup. Pe această cale aș vrea să-i mulțumesc pentru că mi-a schimbat lăcata de la ușă, mi-a pus în frigider un borcan cu brânză de oi și mi-a cumpărat un aparat de telefon fix și apă plată de băut 🙂

P.S. Meciul s-a încheiat cu 3-0 în favoarea echipei artiștilor 🙂

P.S. 2. Să știți, dacă vreodată vă voi suna duminica, înseamnă că am nevoie de ceva 🙂 Iar oamenii care la ora 23 primesc sms-uri de la mine, e semn că n-am putut să adorm până nu le-am scris un sincer și din tot sufletul ”Mulțumesc pentru tot.”