Susțin femeile cu cancer

E mai mult de o săptămână de când mă gândesc cum să scriu acest text și acum, dacă tot l-am pornit, mi se pare unul din cele mai grele texte scrise de mine în toți anii de jurnalism.

Dar, „cineva tot trebuie să o facă”, mi-a zis prietena mea. Iar eu sunt sigură că nu sunt primul om care scrie despre cancer…

Cu toate acestea, a scrie despre cancer e mai greu atunci când scrii despre un caz real. De-a lungul timpului am participat în diferite campanii de informare organizate de diverse companii sau ONG-uri, textele mele având toate același mesaj: implicați-vă! Doar participând, sub diverse forme, în informarea populației, avem șanse mari să scadă numărul cazurilor tragice și să crească încrederea oamenilor că nu-i totul pierdut.

Anume din acest motiv – de-a informa și de a reda speranțe și încredere, am hotărât să scriu public despre faptul că voi fi alături de o persoană care luptă cu această boală. Voi fi, atât fizic, cât și prin textele postate aici pe blog, ca să povestesc așa cum este întregul drum – de la depistarea bolii și până la punctul fericit al recuperării. În fiecare săptămână voi scrie un text despre ce s-a întâmplat în săptămâna trecută – tratamente, simptome, pași făcuți, concluzii, medici – totul așa cum are loc, fără ocolișuri și apropouri. Știu, sună greoi, dar atunci când am încercat să mă documentez despre ce se întâmplă cu cineva care parcurge acest drum al vindecării, am găsit doar câteva texte despre chimioterapie. Dar cum se simte pacientul, psihologic, care sunt acțiunile și ce se mai întâmplă în tot acest timp – nimeni nu povestește. La fel cum nimeni nu spune nici un cuvânt despre rudele pacientului, care trăiesc și ele o adevărată dramă și tac și așteaptă, pentru că altă soluție se pare că nu există.

Istoria mea este despre o pacientă – și așa o voi numi, pacienta noastră – care a depistat că are un nodul la sân, ca peste câteva zile și în urma unor investigații, să se depisteze un început de cancer mamar. Și așa începe povestea pacientei noastre!

***

Nu înțeleg de ce în țara noastră se vorbește atât de puțin despre cancer. Știu, toți ne temem și ne rugăm să nu ne afecteze pe noi sau pe cei dragi. Dar până a ne afecta, cancerul poate fi prevenit sau depistat în forma incipientă. Anume din acest motiv ar trebui să existe anul împrejur, peste tot – policlinici, spitale, spații publice, tot felul de afișe în care să fie scris negru pe alb: Mergeți regulat la medic, pentru a depista la timp orice malformație!

***

Eu deja am vorbit cu pacienta noastră și în următoarele zile voi veni cu prima postare „practică” despre tot ce-aa făcut ea în tot acest timp – de când a depistat și până astăzi.

Cum mă simt eu, care trec această poveste prin mine, înșirând-o aici? O potențială pacientă, în cazul când nu-mi voi palpa sânii în fiecare lună, nu voi merge la ginecolog măcar anual, și nu voi fi atentă la orice schimbare a organismului meu. Totodată, credeți-mă, îmi este destul de greu să povestesc această trăire a pacientei noastre, care deja a început lupa cu cancerul la sân. Dar știu că este o luptătoare și va reuși. Altfel nu are cum, altfel nu există!

Ea poate. Ea a depistat la timp și merge (m) înainte spre vindecare. Pentru că, cancerul poate fi tratat și viața poate continua, indiferent de vârstă sau de consecințe. Oamenii trebuiesc iubiți, încurajați, iar o femeie care luptă cu cancerul la sân are nevoie, în primul și în primul rând, să știe că este susținută și că există cineva care are grijă. Acolo Sus, dar și aici, lângă ea!

*****

Acest text face parte din campania de susținere a femeilor care luptă cu cancerul mamar 

 

Am donat cosița

De când sunt eu, întotdeauna am avut părul lung. Mama mea toată viața a purtat părul lung, lăsat pe spate – de sărbători și la evenimentele importante, sau în coc – zilnic la muncă. Exact așa și eu – lung și îngrijit cu cea mai mare atenție.

De fapt, cei care mă cunosc bine știu câtă atenție acord părului meu. Am 2 meșteri super-iscusiți în care am toată încrederea lumii: ei știu când și cât să taie, dacă vopsim sau nu și că nu-mi stă nicidecum cu breton sau tare creț. Că părul meu e foarte, dar foarte des, tot o știu mulți. Dar și se vede în poze.

pusa1

Poate și din motiv că părul meu este ceva bun  – am firul gros și sănătos, și mult – e des, cum am și menționat mai sus, am hotărât să mă împart. Astfel, sâmbătă am mers la „Micușa Stil” și l-am tăiat. Nu m-am gândit nici o secundă că poate să-mi pară rău. L-am tăiat, am mângâiat cele 2 cosițe și „le-am rugat” să aducă măcar un strop de încredere, de speranță, de feminitate, de putere celei care va purta peruca confecționată din părul meu.

12928420_1669724993292392_9202439010508323798_n

Sâmbătă mi-am tăiat cosița și am donat-o pentru confecționarea perucilor pentru femeile care luptă cu cancerul.

Și acum, după 2 zile de la acest minunat moment, mă simt atât de utilă, atât de specială, și de fiecare dată când mă privesc în oglindă, zâmbesc. Și știu că peste un timp, undeva într-o altă casă, o femeie va zâmbi când se va privi în oglindă, purtând o perucă care-i va lumina chipul. Și zilele!

12809739_1669724653292426_6300092392689775907_n

#donezcosita

***

12439171_10153953372200552_934564841061047206_n

Campania de colectare a cosițelor se desfășoară în mai multe saloane de frumusețe din Chișinău. Eu am mers la „Micușa Stil”, unde Dumitru Micușa vă așteaptă și pe voi, ca GRATUIT să vă tundă, donând părul (telefon pentru programări: (022) 22-84-40. Îndrăzniți! E atât de frumos să ne susținem, să redăm speranțe, să ne împărțim cu frumusețea!

Mai multe detalii aflați pe pagina de facebook  Run Pink Moldova.

„Avem, deci dăruim”

Eu întotdeauna am spus că oamenii mici pot face lucruri mari.

O mână de oameni de la „Angry Business” organizează un târg de caritate în susținerea copiilor cu autism.

În țara noastră despre autism se vorbește foarte puțin și încă mai puțin se face ca acești copii să nu se simtă marginalizați. Tinerele mămici nu cunosc simptomele și cum se depistează autismul. Din păcate, chiar și depistat la timp, autismul nu se tratează.

Dar, un copil cu autism nu este un copil bolnav. El are nevoile lui specifice și pentru a-i oferi o viață cât mai aproape de cea normală, este nevoie de multă răbdare, multe cunoștințe, multă grijă și…mulți bani pentru tot felul de terapii și consultații periodice la specialiștii din străinătate.

1q

La moment, în țara noastră sunt oficial înregistrați 241 persoane diagnosticate cu autism, dintre care 218 sunt copii. Neoficial însă, aceste cifre sunt mult mai mari.

Astfel, comunitatea tinerilor afaceriști de pe lângă „Angry Business” au acceptat să contribuie pentru copiii din cadrul asociației „Autism Moldova”.

Suntem invitați toți-toți oamenii buni duminică, 20 martie, între orele 12.00 –  18.00, la hotel „Jolly Allon” (strada Maria Cebotari, 37, chiar în spate la Parlament), ca împreună să le demonstrăm acelor părinți că n usunt singuri în lupta lor și că toți copiii au dreptul să se bucure de viață. 

În cadrul târgului veți avea posibilitatea să faceți poze, să cumpărați accesorii interesante pentru casă, pentru femei, pentru copii, bijuterii, cărți, produse cosmetice, articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, și multe-multe alte lucruri utile și necesare în fiecare casă. Puteți să mergeți cu copiii – atât mai mari, cât și mai mici, așa cum va exista un spațiu destinat lor și animatorii vor avea grijă să-i distreze cât timp maturii vor face cumpărături.

Nu fi indiferent, implică-te și contribuie ca niște copii frumoși să se poată bucura de adevărata copilărie.

Și să nu uităm că autismul nu înseamnă boală. Un copil cu autism înseamnă un pic mai multă grijă, atenție, răbdare, în rest copii cu autism sunt la fel de frumoși, de dulci, de calzi și de „ai noștri”. Toți copiii sunt egali, pentru că sunt copii!

Găsiți mai multe detalii despre târgul social AICI, PE PAGINA DE FACEBOOK A EVENIMENTULUI. 

 

Cadoul din cutia de pantofi

Cunoscut în lumea întreagă și desfășurat în preajma sărbătorilor de iarnă, „Cadoul din cutia de pantofi” este un proiect social, menit să aducă bucurii copiiilor din familiile social-vulnerabile.
Totul este foarte simplu: se ia o cutie de pantofi, se împachetează cu hârtie pentru cadouri, iar în cutie puteți pune tot ce poate aduce bucurie unui copil (de la 1 an până la 15 ani): rechizite școlare, jucării, obiecte de igienă personală (periuță/pastă de dinți, șampon, gel de duș), cărți, îmbrăcăminte (căciuliță, fular, mănuși, ciorapi colorați), dulciuri (biscuiți, napolitane, bomboane). Neapărat adăugați și o scrisoare pentru cel sau cea care va primi cadoul și nu uitați să lipiți pe cutie informație pentru organizatori, ca să știe cui să ducem cutia – de exemplu, „Pentru un băiețel de 8 ani, de la mine și fratele meu Dragoș!”

YouTube previzualizare imagini

Toate cutiile sunt colectate în rețeaua „Tucano” și „Oliva”, unde zilnic administratorii așteaptă cadourile voastre pentru copiii mai triști, ca în data de 23 și 24 decembrie fundația „Ajută un Om”, care sunt organizatorii campaniei naționale „Cadoul din cutia de pantofi” să meargă pe la casele copiiilor și să distribuie toate cutiile-cadou.

Pentru că toți copiii trebuie să primească cadouri, în special de Revelion!

Muuult mai multe detalii și fotografii găsiți AICI, pe pagina oficială de facebook. 

Ajută un Copil să trăiască!

Eu știu, ca și mulți dintre voi, câtă lume are nevoie de ajutor. Acum 5 ani, când am fondat fundația de caritate „Ajută un Om”, doar eu și asistenta mea Cristina știm câte drumuri am cutreierat, câte sacoșe cu alimente și îmbrăcăminte adunate de la oameni am cărat prin case sărace de la țară. Zilele mele de sâmbătă însemnau mersul pe la cunoștințe și neamuri cu strângere de donații pentru cei mai triști ca noi. Apoi o doamnă din domeniul asistenței sociale mi-a povestit și demonstrat zeci de cazuri, când omenii nu au, dar nici nu vor să aibă, ci doar stau și așteaptă când eu, sau altcineva le va aduce torbele în ogradă sau vor aduna bani să le facă reparație în casă, ei nici măcar cu mătura nu sunt în stare să dea. De lene… Nu mai zic de faptul că peste o perioadă, unii revin cu cerutul, dar nici nu vor să se angajeze servitoare la școala din sat (exemplu real, când o doamnă mi-a reproșat că ea nu-i de spălat podelele). Pentru că nu vor, știind că există oameni care din milă, vor aduna și îi vor susține. Poate prea dur, dar credeți-mă, am avut 2 cazuri care m-au șocat și m-au determinat să nu mai cred în sărăcia unor oameni, pentru că ei nu vor mașină de spălat, ca să le fie mai ușor, dar vor laptop sau telefon mobil. Sunt și excepții, recunosc, dar oricum…

Din acel moment mi-am zis că voi ajuta doar cazurile ce țin de boală. Din păcate, avem o sumedenie de oameni care luptă în fiecare zi pentru încă o zi. Cel mai greu e să-mi imaginez un copil bolnav. Atâta chin și atâtea lacrimi, cu 2 părinți care vând tot ce au sau fac împrumuturi mari pentru ca să-și salveze copilul.

Despre povestea Alexandrei am aflat de la o prietenă care cunoaște cazul și familia dată. Nu o cunosc, nu-i știu părinții, dar mi se pare tare cumplit și nedrept ceea ce trăiește. Are 14, doar 14 ani, iar recent i-a fost depistată o tumoare pe creier. Alexandra are toate șansele să se trateze, să crească o fată sănătoasă și frumoasă, dar pentru aceasta are nevoie cât mai urgent de o intervenție peste hotare. În comparație cu alte cazuri, suma necesară nu este atât de mare – puțin peste 20.000 de dolari, o parte din bani fiind deja adunată.

bim1z7zuzvguyhlopjw5

În 7 zile ar trebui adunați câți mai mulți bani, pentru că Alexandra deja este așteptată la o clinică din Turcia. Prietenii fetei au deschis un cont pe indiegogo.com și toți cei care vor și care pot să o ajute, pot face donații sigure. Detalii AICI pe link.

Totodată, clinica stomatologică „Ursu Dent” timp de 2 săptămâni donează părinților fetei toți banii în urma procedurilor de igienizare profesională. Ce înseamnă acest lucru?! Noi nu prea suntem obișnuiți să avem grijă de dințișorii noștri, decât periat zilnic, pe când ei au nevoie, de 2 ori pe an, de o curățare mai profundă, ca să nu avem depuneri, pete și să nu infectăm rădăcina. Igienizarea, sau curățarea dinților, este o procedură care se face atât la maturi, cât și la copii – nu doare absolut deloc, se face în maxim o oră, și costă 550 lei. Nu e mult, dar e frumos și sănătos.

10458305_727198617400752_9054549454705933419_n

 

Astfel, vă invit și vă rog chiar: mergeți la „Ursu Dent”, unde beneficiați de această procedură și totodată, ajuți un copil să trăiască. Clinica se află chiar în Centru, iar programările se pot face direct la telefon: 068575768 sau (022) 22-22-65. Mai multe detalii, AICI pe link.

419608_324827960971155_1539741777_n

 

Aș fi vrut să existe mai multă lume receptivă și să preia exemplul celor de la „Ursu Dent”. Eu mă angajez să fiu prima care beneficiază de oricare procedură, dacă aș ști că există un rezultat bun și că banii merg în salvarea Alexandrei. La fel, mă angajez să scriu și să promovez intens, ca să afle cât mai multă lume despre ofertă și campania de ajutorare. Doar haideți să ne unim și să ajutăm un copil să învingă boala. Noi putem, noi suntem mulți și noi suntem în stare să adunăm acești bani pentru o fetiță de doar 14 ani.

Cine e cu noi?!

Eu pot și tu poți!

Cel mai de neînțeles pe lumea asta mi se pare boala la copii. Chiar dacă am peste 5 ani de când, prin intermediul fundației „Ajută un Om”, am cunoscut, din păcate, numeroși copii bolnavi, încă nu știu și nu am învățat să-mi ascund emoțiile și lacrimile. Pentru mine, dar sunt sigură că și pentru mulți dintre voi, cei mai puternici oameni sunt cei care luptă cu o boală grea, iar copiii care sunt în competiție pentru viață, pentru o nouă zi, pentru șansa vieții, sunt cei mai curajoși și ambițioși!

Recent am primit un mesaj pe facebook de la cineva care vrea să aducă bucurii celor mai puternici copii din țara noastră.

Astăzi, 15 februarie, în toată lumea este marcată Ziua Internațională a Copilului cu Cancer.

Mi-e foarte greu să scriu la acest subiect… Mă dor amintirile vizitelor la copiii ce stau internați la Institutul Oncologic, unii de ani întregi nu au ieșit de acolo. Este ceva de neexplicat, de ce acești copiii ar trebui să sufere atât?!…

10897924_1602032970029324_6165313518910755820_n

Noi nu putem să-i facem sănătoși, în schimb putem să-i susținem, să le redăm zâmbetul și să le oferim câte o surpriză, în unele cazuri o jucărie, o rochiță de prințesă sau câteva cărți de colorat pot fi cea mai frumoasă împlinire din viața lor!

Radu. Radu Nicolae se numește Omul care de câteva săptămâni adună bucurii pentru copii. Cărți, jucării, hăinuțe, dulciuri, dar și bani – toate se vor într-o cantitate destul de mare, ca să ajungă tuturor copiilor internați la moment în secția oncologică.

Eu nuștiu ce aș mai putea scrie, decât să vă îndemn să vă implicați în „Campania Darurilor de Primăvară pentru Copiii bolnavi de Cancer”.

Aici pe facebook găsiți evenimentul organizat de Radu și prietenii lui, iar în cazul când aveți întrebări, donații sau vreți să mergeți în data de 27 februarie la spital la copilași, sunați-l pe Radu la 069377552

Pentru donații financiare, în special de la cei plecați din țară, s-a creat campania AICI pe indiegogo și au mai rămas 13 zile ca să putem acumula o sumă cât mai mare de bani.

La ce ești gata să renunți tu pentru ca Ana-Maria, de nici 4 anișori, care luptă cu o formă acută de leucemie și care își dorește un hălățel de baie roz sau roșu, să zâmbească iar?!

1463013_1602524036646884_5450965557953712552_n

 

Implică-te! Ajută un Copil. Redă Speranțe și Încredere unor Părinți care vor să-și vadă Copilul Sănătos!!!