Nu mai avem timp

pentru toate câte ni le-am propus.

Iar de când a apărut Maria, viața mea se împarte între casă, ea și cele câteva proiecte pe care nu vreau să le abandonez, cu toate că îmi este foarte, foarte greu. Că mă simt obosită, epuizată – e dorința mea. Din toate câte am învățat în toată viața mea cea mai bună lecție e să nu cedez, indiferent de orice. Vin zile și mai bune, și mai libere, și mai frumoase, iar noi trebuie să mergem doar înainte, fiind convinși că tot frumosul abia urmează să se întâmple. Și să trăim fiecare clipă, fiecare zi cu demnitate. Pentru că doar așa vom insufla copiilor noștri cele mai bune calități și deprinderi. Iar ei – ei au nevoie de noi mai mult decât ne putem imagina. Nu de cadouri scumpe, nu dulciuri în exces. nu televizor sau tabletă, dar de noi! Să ne jucăm împreună, să râdem, să colorăm, să ne ascundem sub pat, să înfășăm păpușile, să umplem cada cu jucării și să le veghem hârjoneala, să ne plimbăm prin parc și să strângem pietricele. SĂ FIM CU EI!
Și atunci ei vor crește altfel, iar noi ca și părinți ne vom mândri de ceea ce am plantat în fiecare zi, în fiecare activitate și îmbrățișare, în fiecare poveste citită înainte de somn, în fiecare duminică petrecută afară, împreună!
Să fim mai buni. Să avem răbdare. Să citim. Să ne iubim. Și să avem grijă de sănătate, pentru a fi cât mai mult alături de cei dragi!

25660333_948283431997416_3326431371870159957_n
La mulți ani, oameni buni!

Maria, a trecut un an!

A fost primul nostru an împreună!
Ne-am văzut pentru prima dată. Ne-am simțit, ne-am privit (bun, mai mult eu), ne-am cățărat una pe cealaltă (evident că doar tu 🙂 ) și ne-am alintat și drăgostit mult.
Te iubesc!
16406422_10154777472435552_8801374481131166997_n
De-ai ști câte ai reușit să schimbi în acest prim an. Să mă schimbi, să mă modelezi, să mă faci să vreau să fiu mai bună.
Azi, în ziua când ai împlinit un an, te-am cuprins strâns-strâns la pieptul meu și ți-am promis că toată viața noastră de acum înainte va fi așa cum ți-o descriam când erai în burtică. Și așa v-a fi, să știi că nu-mi voi încălca promisiunile făcute în fața ta. N-aș putea, n-aș îndrăzni, așa cum tu ești tot ce am eu mai scump pe acest pământ. De un an. Primul nostru an împreună. Anul în care am înțeles că indiferent de orice, eu te am pe tine. Și tu mă ai pe mine. Atât!
Te iubesc, șmecheroaica mea scumpă. Maria mea, dragostea mea, bucuria și fericirea vieții mele!

Ce-am învățat de la fata mea

Că nu există parte frumoasă a zilei – fie dimineață, sau noapte, ori după-amiază, însăși ziua e frumoasă!
Că tot ce trebuie să faci pentru starea de bine e să mănânci ceva gustos și să ai pe cineva drag alături!
Că cea mai bună odihnă e… somnul.
Nu e necesar un sac cu tot felul de lucruri – o husă roșie de iphone și deja e bine.
Că uneori, o pereche de ciorapi cu Moș Crăciun, purtați la mijloc de noiembrie, pot deveni cel mai atrăgător accesoriu.
Că plânsul poate aduce o stare de bine.
Că somnul pe un umăr drag e cel mai bun medicament.
Și 3 cuvinte, dar spuse clar, pot transforma o conversație în ceva special și memorabil.
Că poți privi, ore la rând, cum cineva doarme, numărându-i firele din gene.

Că tot ce am trăit până acum a fost în zadar.
Și că nimeni, niciodată n-o să poată explica celor care nu au copii ce înseamnă pentru un părinte toate rândurile de mai sus. E mai mult decât fericire. E… e… e tot ce ai tu pentru a putea trăi. E viața ta toată în cele 7 kile, sau 11, sau 18. E copilul tău creat din dragoste, venit să te întregească ca și ființă.

27-noiembrie-2016

E Maria mea, de 9 luni și 3 săptămâni. E tot!

Bagajul meu pentru maternitate

Nu, nu sunt însărcinată, cu toate că mi-aș dori mult, mai ales că am primit undă verde de la medic în urma controlului general rapid efectuat recent la „Medpark”. Dar despre el în următoarea postare, promit.

Fiind la prima naștere și având o sarcină dificilă, tot ce voiam e să-mi țin puiul în brațe cât mai repede. Așa s-a întâmplat că până pe la 32 de săptămâni nu am cumpărat nimic pentru naștere. Mai aveam de la o prietenă niște hăinuțe, niște plapume, în rest- haos total.

Și cum am spus-o de fiecare dată când povestesc despre sarcină, naștere și creșterea Mariei – eu nu citesc nimic pe internet. Pentru că e o grămada de informație spusă de toți, indiferent de funcție, de experiență și de cunoștințe. Așa că eu am medicul meu, care mă consultă pe mine, pediatrul Mariei – în care am încredere totală, și 2 prietene deja cu copii care îmi dau cele mai practice sfaturi. Ele mă sfătuiesc din propria experiență, dar eu fac așa cum consider eu că ar trebui să fac 🙂

Muuulte întrebări am avut și despre bagajul pentru maternitate. Aveam impresia că trebuie să car toată casa după mine. Doar intram în baie, deschideam dulapul și automat în cap îmi răsuna: „Dar dacă o să am nevoie și de asta? Sau poate de asta?!” În fine, cumetra Nadia mi-a zis să mă relaxez (pe cât asta e posibil în a 38 săptămână de sarcină), că nu voi reuși să-mi spăl părul. Și așa a și fost 🙂

Eu am născut la maternitatea spitalului municipal nr. 1. Spital de stat, cu pereți cu var albăstrui, cu linoleum pe jos, cu paturi nu atât de noi, dar credeți-mă, toate aceste detalii mi le-am reamintit fiind deja acasă și privind pozele, nicidecum stând acolo. Pentru că în acele zile nu te interesează deloc, dar deloc, ce fel de gresie e pe jos sau dacă e frig sau cald în baie. Eu am născut sâmbătă noaptea, iar luni la prânz deja eram acasă. Care spălat pe păr în 2 zile? Care cremă pentru picioare? Care purtat cele 3 halate? 😀

Să nu fi fost prietenele mele, aș fi cărat încă o geantă după mine. Și așa am avut destule lucruri în plus care nici nu le-am scos din geantă. Dar și unele lucruri lipsă, sau prea puține, motiv care a stârnit panică în capul meu și până cei dragi nu au cumpărat și adus, nu m-am liniștit.

Așadar, ce am avut în cele 2 genți când am mers la maternitate să o nasc pe Maria. Repet, eu am născut la o maternitate de stat unde tot ce am primit a fost un pat cu lenjerie curată, o plapumă (cei drept, cam subțire pentru luna ianuarie), un pătuc pentru bebeluș. Odaia unde am stat cele 2 zile și 2 nopți era una obișnuită, cu 4 paturi (dar am avut doar o colegă cu mine în odaie), mâncarea ne era adusă de către cineva responsabil din spital, iar baia era peste 3 uși de noi, exact lângă camera de naștere care mereu era ocupată, respectiv nu prea aveam chef să stăm mult la baie când auzeam ca în palmă tot procesul nașterii 🙂

13432352_1775471012682556_5677414829416477982_n

Bagajul meu a fost mai mare decât pentru Maria și asta e și normal. În el neapărat am pus:
* lenjerie pentru pat – a mea, curată și parfumată.
* o plapumă groasă – eu am născut pe 30 ianuarie și bine că am luat-o, așa cum diminețile erau un pic mai reci.
* Haine – halat, 2 cămașe de noapte (în una am născut și s-a pătat când mi-a pus-o pe Maria pe piept), sutien pentru alăptat, chiloței normali din bumbac, papuci pentru cameră. Hainele pentru externare mi le-a adus soțul în dimineața plecării acasă.
* Produse de igienă și de îngrijire – pampers pentru maturi (vreo 8 bucăți), pelinci absorbante (se găsesc în farmacii și la Metro) – le-am folosit în timpul nașterii, dar și în prima noapte/zi după naștere, multe absorbante (de dorit cele mai mari – pentru prima zi, și apoi de care vă convin), gel de duș, săpun pentru mâini, periuță/pastă de dinți, hârtie igienică, șervețele uscate, un prosop pentru duș și un prosop pentru față/mâini.
* Pentru bebe – pătură mai groasă (în sezonul rece), pelincuțe simple de bumbac, pelinci absorbante (asemeni celor ca pentru mame), scutece mărimea New Born (eu recomand Huggies Elite Soft), șervețele umede pentru copii, ulei pentru copii (apoi acasă treceți la lăptișor de corp pentru copii), hăinuțe ( 2-3 body, pantaloni, cămașă/bluziță, căciuliță, ciorăpei), și ceva de învelit și înfășat (în dependență de sezon).
* Utile – din timp puneți-vă în geanta de fiecare zi o apă termală, pieptene, 2-3 agrafe, încărcătorul la telefon. Și neapărat, dar neapărat goliți-vă memoria telefonului, că de nu – o să vă pară rău. Credeți-mă, știu perfect ce spun 😀

Am scris această listă din memorie și sper că nu am uitat nimic. Și da, am ținut să o scriu public, ca poate va prinde bine unei tinere mămici care habar nu are ce să pună în bagajul pentru maternitate. Și nu în ultimul rând, știu că dacă am scris-o aici nu se va pierde. Asta așa, ca să fiu gata atunci când voi avea nevoie 🙂