Maria, a trecut un an!

A fost primul nostru an împreună!
Ne-am văzut pentru prima dată. Ne-am simțit, ne-am privit (bun, mai mult eu), ne-am cățărat una pe cealaltă (evident că doar tu 🙂 ) și ne-am alintat și drăgostit mult.
Te iubesc!
16406422_10154777472435552_8801374481131166997_n
De-ai ști câte ai reușit să schimbi în acest prim an. Să mă schimbi, să mă modelezi, să mă faci să vreau să fiu mai bună.
Azi, în ziua când ai împlinit un an, te-am cuprins strâns-strâns la pieptul meu și ți-am promis că toată viața noastră de acum înainte va fi așa cum ți-o descriam când erai în burtică. Și așa v-a fi, să știi că nu-mi voi încălca promisiunile făcute în fața ta. N-aș putea, n-aș îndrăzni, așa cum tu ești tot ce am eu mai scump pe acest pământ. De un an. Primul nostru an împreună. Anul în care am înțeles că indiferent de orice, eu te am pe tine. Și tu mă ai pe mine. Atât!
Te iubesc, șmecheroaica mea scumpă. Maria mea, dragostea mea, bucuria și fericirea vieții mele!

Ce-am învățat de la fata mea

Că nu există parte frumoasă a zilei – fie dimineață, sau noapte, ori după-amiază, însăși ziua e frumoasă!
Că tot ce trebuie să faci pentru starea de bine e să mănânci ceva gustos și să ai pe cineva drag alături!
Că cea mai bună odihnă e… somnul.
Nu e necesar un sac cu tot felul de lucruri – o husă roșie de iphone și deja e bine.
Că uneori, o pereche de ciorapi cu Moș Crăciun, purtați la mijloc de noiembrie, pot deveni cel mai atrăgător accesoriu.
Că plânsul poate aduce o stare de bine.
Că somnul pe un umăr drag e cel mai bun medicament.
Și 3 cuvinte, dar spuse clar, pot transforma o conversație în ceva special și memorabil.
Că poți privi, ore la rând, cum cineva doarme, numărându-i firele din gene.

Că tot ce am trăit până acum a fost în zadar.
Și că nimeni, niciodată n-o să poată explica celor care nu au copii ce înseamnă pentru un părinte toate rândurile de mai sus. E mai mult decât fericire. E… e… e tot ce ai tu pentru a putea trăi. E viața ta toată în cele 7 kile, sau 11, sau 18. E copilul tău creat din dragoste, venit să te întregească ca și ființă.

27-noiembrie-2016

E Maria mea, de 9 luni și 3 săptămâni. E tot!

Bagajul meu pentru maternitate

Nu, nu sunt însărcinată, cu toate că mi-aș dori mult, mai ales că am primit undă verde de la medic în urma controlului general rapid efectuat recent la „Medpark”. Dar despre el în următoarea postare, promit.

Fiind la prima naștere și având o sarcină dificilă, tot ce voiam e să-mi țin puiul în brațe cât mai repede. Așa s-a întâmplat că până pe la 32 de săptămâni nu am cumpărat nimic pentru naștere. Mai aveam de la o prietenă niște hăinuțe, niște plapume, în rest- haos total.

Și cum am spus-o de fiecare dată când povestesc despre sarcină, naștere și creșterea Mariei – eu nu citesc nimic pe internet. Pentru că e o grămada de informație spusă de toți, indiferent de funcție, de experiență și de cunoștințe. Așa că eu am medicul meu, care mă consultă pe mine, pediatrul Mariei – în care am încredere totală, și 2 prietene deja cu copii care îmi dau cele mai practice sfaturi. Ele mă sfătuiesc din propria experiență, dar eu fac așa cum consider eu că ar trebui să fac 🙂

Muuulte întrebări am avut și despre bagajul pentru maternitate. Aveam impresia că trebuie să car toată casa după mine. Doar intram în baie, deschideam dulapul și automat în cap îmi răsuna: „Dar dacă o să am nevoie și de asta? Sau poate de asta?!” În fine, cumetra Nadia mi-a zis să mă relaxez (pe cât asta e posibil în a 38 săptămână de sarcină), că nu voi reuși să-mi spăl părul. Și așa a și fost 🙂

Eu am născut la maternitatea spitalului municipal nr. 1. Spital de stat, cu pereți cu var albăstrui, cu linoleum pe jos, cu paturi nu atât de noi, dar credeți-mă, toate aceste detalii mi le-am reamintit fiind deja acasă și privind pozele, nicidecum stând acolo. Pentru că în acele zile nu te interesează deloc, dar deloc, ce fel de gresie e pe jos sau dacă e frig sau cald în baie. Eu am născut sâmbătă noaptea, iar luni la prânz deja eram acasă. Care spălat pe păr în 2 zile? Care cremă pentru picioare? Care purtat cele 3 halate? 😀

Să nu fi fost prietenele mele, aș fi cărat încă o geantă după mine. Și așa am avut destule lucruri în plus care nici nu le-am scos din geantă. Dar și unele lucruri lipsă, sau prea puține, motiv care a stârnit panică în capul meu și până cei dragi nu au cumpărat și adus, nu m-am liniștit.

Așadar, ce am avut în cele 2 genți când am mers la maternitate să o nasc pe Maria. Repet, eu am născut la o maternitate de stat unde tot ce am primit a fost un pat cu lenjerie curată, o plapumă (cei drept, cam subțire pentru luna ianuarie), un pătuc pentru bebeluș. Odaia unde am stat cele 2 zile și 2 nopți era una obișnuită, cu 4 paturi (dar am avut doar o colegă cu mine în odaie), mâncarea ne era adusă de către cineva responsabil din spital, iar baia era peste 3 uși de noi, exact lângă camera de naștere care mereu era ocupată, respectiv nu prea aveam chef să stăm mult la baie când auzeam ca în palmă tot procesul nașterii 🙂

13432352_1775471012682556_5677414829416477982_n

Bagajul meu a fost mai mare decât pentru Maria și asta e și normal. În el neapărat am pus:
* lenjerie pentru pat – a mea, curată și parfumată.
* o plapumă groasă – eu am născut pe 30 ianuarie și bine că am luat-o, așa cum diminețile erau un pic mai reci.
* Haine – halat, 2 cămașe de noapte (în una am născut și s-a pătat când mi-a pus-o pe Maria pe piept), sutien pentru alăptat, chiloței normali din bumbac, papuci pentru cameră. Hainele pentru externare mi le-a adus soțul în dimineața plecării acasă.
* Produse de igienă și de îngrijire – pampers pentru maturi (vreo 8 bucăți), pelinci absorbante (se găsesc în farmacii și la Metro) – le-am folosit în timpul nașterii, dar și în prima noapte/zi după naștere, multe absorbante (de dorit cele mai mari – pentru prima zi, și apoi de care vă convin), gel de duș, săpun pentru mâini, periuță/pastă de dinți, hârtie igienică, șervețele uscate, un prosop pentru duș și un prosop pentru față/mâini.
* Pentru bebe – pătură mai groasă (în sezonul rece), pelincuțe simple de bumbac, pelinci absorbante (asemeni celor ca pentru mame), scutece mărimea New Born (eu recomand Huggies Elite Soft), șervețele umede pentru copii, ulei pentru copii (apoi acasă treceți la lăptișor de corp pentru copii), hăinuțe ( 2-3 body, pantaloni, cămașă/bluziță, căciuliță, ciorăpei), și ceva de învelit și înfășat (în dependență de sezon).
* Utile – din timp puneți-vă în geanta de fiecare zi o apă termală, pieptene, 2-3 agrafe, încărcătorul la telefon. Și neapărat, dar neapărat goliți-vă memoria telefonului, că de nu – o să vă pară rău. Credeți-mă, știu perfect ce spun 😀

Am scris această listă din memorie și sper că nu am uitat nimic. Și da, am ținut să o scriu public, ca poate va prinde bine unei tinere mămici care habar nu are ce să pună în bagajul pentru maternitate. Și nu în ultimul rând, știu că dacă am scris-o aici nu se va pierde. Asta așa, ca să fiu gata atunci când voi avea nevoie 🙂

30 iunie, 23:58

Măriuța mamei,

Mai am 15 minute din această zi de 30 iunie și vreau să-ți scriu doar câteva rânduri.

Acum seara te-am luat în brațe și te țineam strâns-strâns lângă piept, încercând să te adorm. Tu mă priveai atât de cald, atât de „a mea”, și eu am început să-ți vorbesc:

– Măriuțaaa, de când nu te-am mai ținut așa în brațe? De când aveai două luni și te adormeam doar pe mine. Acum vezi, nu te mai cuprind cu ambele mâini toată, stai cu piciorușele în gol. Asta înseamnă că tu crești, mamii!

6 luni

Tu crești!

**

Acum 6 luni, tot într-o sâmbătă, am început să trăiesc cu adevărat!

Maria mea, iubirea mea, viața mea!

Scrisoare pentru cinci

Măriuța mamei,

Azi ai împlinit 5 luni. Dacă ți-aș spune că prea repede trece timpul și că nu reușesc să mă satur de bebelușa Maria, o să mă crezi?!

De câteva zile întinzi mânuțele și mă cuprinzi. Peste ani și tu vei înțelege ce înseamnă ca fata ta să te îmbrățișeze. E vis. E ca o poveste. E lumea întreagă în acele două mânuțe grăsuțe care te caută și te cuprinde ușor de gât.

13537632_689258667879018_1251549086273212299_n

De 5 luni mă uit cu orele la tine. Când dormi, când te joci în pătuc, când stai cuminte și mă privești atunci când eu lucrez. De 5 luni ești unicul meu gând, unicul meu vis și cea mai repetată rugăciune.

Maria mamei, deja de 5 luni tu ești. Și asta-i cel mai frumos și cel mai scump ce poate fi în viața mea!

Când plouă

… mult, și des. Și brusc s-a întunecat afară, chiar dacă era ora prânzului, și a început să tune puternic.

Maria mea e în faza când doarme foarte puțin ziua. Și așa stăm, eu cu ea și ea cu mine. Mâncăm, ne plimbăm dintr-o odaie în cealaltă și iar ajungem în dormitor. Ne oprim la fiecare oglindă și ne admirăm câteva secunde, apoi zâmbim și dăm din mânuțe de atâta bucurie.

Azi când a început să tune, ne-am băgat ambele sub plapumă. Și am adormit. Ambele. Ea lipită de mine și eu cuprinzând-o toată. Și așa am dormit 2 ore, fără să ne mișcăm una de lângă cealaltă. Când am deschis ochii, i-am simțit imediat mirosul. Fiecare mamă știe cum miroase puiul ei. Ca apoi s-o cuprind și mai strâns lângă mine și să-mi las capul lângă fața ei, să-i simt respirația, să-i admir buzele parcă pictate, să încerc să-i număr firele de păr din gene. Să o privesc minute în șir. Și să mă minunez că-i a mea!

Și să-i mulțumesc Domnului pentru aceste 2 ore, dar și pentru tot timpul de când a venit ea în viețile noastre. Iarăși să o cuprind și s-o pup încetișor pe frunte, pe obrăjor, pe mânuță. Și să nu mă intereseze absolut nimic, dar nimic. Nu s-a întâmplat nimic grav că rufele deja curate au stat în mașină în aceste 2 ore. Și că ceștile de ceai erau nespălate de dimineață. Și nici că florile din ghiveci așteptau udate, sau mormanul de haine – călcate. Nici măcar nu m-a interesat ce vom mânca la cină. Tot ce conta în acel moment a fost mânuțele ei care au început să mă caute la un moment dat. Și căldura de lângă noi, de sub plapuma care ne-a ocrotit de tunetul ploii.

13417443_682416928563192_8406950721055550869_n

Iar s-a întunecat afară. E noapte și Maria mea doarme în mijlocul patului mare. Iar noi doi o vom veghea fiecare de pe partea lui, ea întinzând mânuțele prin părți, astfel legând dragostea noastră. Și protejând-o, asemeni unei plapume, de tunet.

Un an!

Afară se lumină de ziuă. Am întors capul și i-am văzut fața: senină, albă, pufoasă, cu buzele cărnoase care se mișcau periodic, semn că în curând se va trezi și o să vrea să mănânce.

Și brusc mi-am amintit: azi e 1 iunie. Azi am un an de când toate gândurile mele sunt la Maria. Fix un an de când am descoperit că fericirea deplină înseamnă copilul nostru sănătos. Iar tu nu poți să vrei mai mult, pentru că acest copil e cel mai scump și dorit dar primit în viață!

Din prima clipă de când am aflat că sunt însărcinată am știut că va fi fetiță. Așa am simțit, așa am vrut, așa m-am rugat mulți ani ca să fie. Și astăzi ea este!

mariaa

Maria mea este exact așa cum am visat-o ani la rând. Nu, este muuult mai frumoasă și mai cuminte și extrem de dulce. Eu toată viața am știut că în ziua când va apărea ea, toate se vor schimba, începând cu mine. Și toată viața mea de până acum am fost sigură că venirea ei îmi va împlini fericirea.

Azi avem un an de când am descoperit că ne avem una pe cealaltă și 4 luni și 2 zile de când ne iubim, ne mirosim, ne pipăim și ne minunăm una de cealaltă. Și asta e atât, dar atât de frumos!

***

Am deschis caietul ținut pentru însemnări pe perioada sarcinii, am citit câteva pagini și am început să plâng. De fericire. De mulțumire pentru că acum citesc, totodată legănând-o pe Maria pe picioare. Ca ea să se trezească, să-mi zâmbească șmecherește și eu să mă topesc, a câta oară deja 🙂

marrr

Și împreună să răsfoim caietul cu coperta groasă în care s-au adunat cele mai frumoase rânduri despre Maria mea!

Cum am trăit până acum fără ea?!