Eu pot și tu poți!

Cel mai de neînțeles pe lumea asta mi se pare boala la copii. Chiar dacă am peste 5 ani de când, prin intermediul fundației „Ajută un Om”, am cunoscut, din păcate, numeroși copii bolnavi, încă nu știu și nu am învățat să-mi ascund emoțiile și lacrimile. Pentru mine, dar sunt sigură că și pentru mulți dintre voi, cei mai puternici oameni sunt cei care luptă cu o boală grea, iar copiii care sunt în competiție pentru viață, pentru o nouă zi, pentru șansa vieții, sunt cei mai curajoși și ambițioși!

Recent am primit un mesaj pe facebook de la cineva care vrea să aducă bucurii celor mai puternici copii din țara noastră.

Astăzi, 15 februarie, în toată lumea este marcată Ziua Internațională a Copilului cu Cancer.

Mi-e foarte greu să scriu la acest subiect… Mă dor amintirile vizitelor la copiii ce stau internați la Institutul Oncologic, unii de ani întregi nu au ieșit de acolo. Este ceva de neexplicat, de ce acești copiii ar trebui să sufere atât?!…

10897924_1602032970029324_6165313518910755820_n

Noi nu putem să-i facem sănătoși, în schimb putem să-i susținem, să le redăm zâmbetul și să le oferim câte o surpriză, în unele cazuri o jucărie, o rochiță de prințesă sau câteva cărți de colorat pot fi cea mai frumoasă împlinire din viața lor!

Radu. Radu Nicolae se numește Omul care de câteva săptămâni adună bucurii pentru copii. Cărți, jucării, hăinuțe, dulciuri, dar și bani – toate se vor într-o cantitate destul de mare, ca să ajungă tuturor copiilor internați la moment în secția oncologică.

Eu nuștiu ce aș mai putea scrie, decât să vă îndemn să vă implicați în „Campania Darurilor de Primăvară pentru Copiii bolnavi de Cancer”.

Aici pe facebook găsiți evenimentul organizat de Radu și prietenii lui, iar în cazul când aveți întrebări, donații sau vreți să mergeți în data de 27 februarie la spital la copilași, sunați-l pe Radu la 069377552

Pentru donații financiare, în special de la cei plecați din țară, s-a creat campania AICI pe indiegogo și au mai rămas 13 zile ca să putem acumula o sumă cât mai mare de bani.

La ce ești gata să renunți tu pentru ca Ana-Maria, de nici 4 anișori, care luptă cu o formă acută de leucemie și care își dorește un hălățel de baie roz sau roșu, să zâmbească iar?!

1463013_1602524036646884_5450965557953712552_n

 

Implică-te! Ajută un Copil. Redă Speranțe și Încredere unor Părinți care vor să-și vadă Copilul Sănătos!!!

„M-a strigat cineva?”

„Totul e îndoielnic
Chiar şi ochii acei.
Poate nu-s ai iubitei,
Poate-ai altei femei.
Totul e îndoielnic
Chiar şi rana.
Poate că nu o port eu,
Poate că mama.
Totul e îndoielnic
Chiar şi izvorul.
Poate că nu el se-aude,
Poate că dorul.”

grigore-vieru
Grigore Vieru, 14 februarie 1935 – 18 ianuarie 2009

Din 29 spre 30

După mult timp, astăzi încerc să fac din duminica aceasta una „ca de atunci”, dinaintea vieții de acum. Îmi fac cafeaua, trag draperiile de la geam și mă așez la masa mea de lucru. Privesc cele patru ghivece cu violete ce stau pe marginea mesei și simt răcoarea ce vine de la geamul transpirat prin care cu greu pot desluși ce e afară.

Lumea doarme, într-o dimineață de duminică când eu, rămasă singură acasă, m-am apucat de planuri. De câteva luni bune am încetat să mai număr, să memorez cifre și să le sărbătoresc pe cele care revin și sunt cu semn în calendar. De câteva săptămâni, trăiesc o stare mult prea diferită de până acum. Părerile sunt împărțite în 2 direcții: nu anii contează, și că tot ce se face e numai spre bine.

Într-o săptămână fac 30 de ani 🙂

Atâtea așteptări am de la acest 30 care vine. Și dacă înainte spuneam că nu mă tem, azi știu și simt că mi-e frică. Nu de ani, ci de oamenii anilor. Când am împlinit 25, dintre toate urările și felicitările, am memorat-o doar pe una: „să fii sănătoasă și la 30 să trăiești așa cum vrei”… Culmea, mi-a spus-o un om tare drag atunci și tare îndepărtat acum. Dar câtă dreptate a avut!

Astăzi mă încearcă mai multe stări pe care nu le pot descrie prin cuvinte. Probabil așa e la bătrânețe 😀 Dar dacă serios, am ajuns să trăiesc așa cum vreau! Sau așa cum am vrut dintotdeauna, doar că mă gândeam la toți, numai nu la mine. Îmi fac meseria pe care mi-am ales-o și care-mi place la nebunie. Am libertatea de-a alege și asta îmi dă putere, dorință, inspirație, îmi dă tot. Întâmplările personale din toți anii trecuți au făcut o selecție mi-nu-na-tă în oamenii de lângă mine și astăzi am ajuns să-i am alături doar pe cei care sunt cu adevărat „ai mei”. Puțini, dar adevărați, sinceri, curați, fără măști, nu de umplutură, nu pentru ochii lumii, nu după interese sau bani. Oameni buni și calzi care mă ajută, mă inspiră, mă ceartă pe bună dreptate atunci când sar prea sus, și știu să-mi fie alături întotdeauna – oamenii mei, familia mea, prietenii mei, viitorii mei nași, cumătrii mei și bărbatul meu! Îi pot număra pe degetele ambelor mâini și știu întotdeauna că atâta timp cât ei sunt,  sunt și eu așa cum sunt. Restul sunt detalii…

Peste un timp voi reciti această postare și voi zâmbi, Peste ani probabil că voi și râde. Dar acum asta simt și asta trăiesc. Și m-am convins că nimic în viața asta n-ar trebui forțat, mânat din urmă, provocat, pentru că toate se întâmplă cu un scop și exact atunci când e sorocul. Trebuia să ajung la 30 – abia la 30, ar spune cei trecuți demult de aceasta cifră – ca să las să curgă totul după mersul firesc al lucrurilor. În schimb, cât de frumos se întâmplă toate! Și câte duminici întregi nu am deschis deloc laptopul și televizorul! Și câte cafele le-am savurat târziu după ce-a sunat deșteptătorul! Și câte sms-uri am primit și citit, cu inima mică și sufletul plin de dor! Și câtă iubire primesc și dau, în fiecare zi, omului care mă trezește cu privirea și mă sărută până când nu mai pot de atâta alint! Și câtă viață a apărut în viața mea!

pe blog

Într-o săptămână fac 30 de ani și niciodată n-am fost mai fricoasă, și totodată, mai mulțumită de mine. Trebuia să ard o dată ca să încep să trăiesc. Să trăiesc așa cum vreau!

Mulțumesc pentru șansă. Și pentru tot!

Miracol înainte de Crăciun

Îmi place să păstrez colaborările frumoase și ori de câte ori am ocazia, revăd oamenii buni și prin alte proiecte pe care le realizez. Altfel spus, dacă am făcut 3 ani de „Clubul Nostru” cu Paula SELING și tare mi-a plăcut de ea și de tot ce-a reușit să facă cu sufletele noastre, am ținut să ne revedem deja prin intermediul unui concert mai mare, de data aceasta organizat de compania „Art Bis”.

afis

Bilete mai găsiți la casele Filarmonicii Naționale, dar și ON-LINE aici, pe iticket.md

YouTube previzualizare imagini