Am ales cu inima

E 6 fix, luni dimineața. Habar nu am de ce organismul meu nu vrea să doarmă, mai ales că m-am culcat târziu după miezul nopții. Probabil își păstrează obișnuința din perioada când mă trezeam foarte dimineață ca să lucrez. Asta se întâmpla până acum jumătate de an, când am renunțat fiind impusă de cazul cu convulsiile Mariei.

Din martie am renunțat la toate proiectele proprii pe care le făceam mai mult part-time și în special, de acasă. După o lună de  gânduri și tot felul de provocări, am ales să mă angajez tot part-time, ca să am timp pentru casă și familie. Toate ar fi fost frumos, dacă nu aș fi fost destul de solicitată profesional, iar Maria nu ar fi dat semne că tare s-a mai plictisit de regimul care-l avea – casă, afară, de 3 ori pe săptămână la un centru de dezvoltare pentru copii. Așa am luat hotărârea…să o dau la grădiniță și acum, când scriu aceste rânduri, sunt convinsă că a fost cea mai proastă decizie din ultimii ani. Ea, la 2,4 ani, e destul de independentă – renunțasem de curând la scutec, mănâncă singură, se joacă, face activități educative cu mult spor, într-un cuvânt – îi place să se afle și în alt mediu decât acasă.

Așa a început, la mijloc de aprilie, „chinul” meu, și al ei, cu grădinițele. Am ales din start una privată. Și… s-a pornit. În 2 zile atât a plâns, că ajungea până la vomă. Am renunțat, pentru că mi se părea oribil să o văd cum se zbate chiar de la poarta grădiniței. Am stat o săptămână acasă și am încercat la alta. Din start i-a plăcut – intra în grupă, participa la activități, se cerea la oliță, mânca. Am stat aproape 2 săptămâni cu ea – la început în grupă, apoi pe hol. Ea știa că eu sunt după ușă, rar spre deloc plângea. Am renunțat, pentru că a făcut otită și după 0 săptămână de stat acasă, nu am mai vrut să mergem tot acolo, pentru că aveam unele rezerve. Am încercat la a treia – aici mult mai tare i-a plăcut, pentru că grădinița avea curte unde ieșeau la ora 11 și alergau cât voiau. După 2 săptămâni, timp în care a stat doar până la somnul de prânz, a stat fără probleme, ca într-o zi să fim anunțați că se închide grupa 2-3 ani din lipsă de personal. Okkkkk, hai că nu mai mergem nicăieri, stăm vara acasă – m-am gândit în timp ce ezitam dacă să sun la a patra din lista mea de rezervă, sau totuși să renunț. Și aici mi-a venit o ofertă de job tare, dar tare bună. Bună, în sens financiar. Erau atâția bani cât făceam eu în 5 luni ca part-time. Mulți bani, sincer, dar și un post de PR într-o companie mare, națională, cu un orar de la 8.00 până la… cât poți, de dorit cât mai târziu. Am acceptat și am cerut răgaz 2 săptămâni, cât să merg cu Maria la a patra grădiniță, pentru acomodare. Și am început noi să mergem la a patra grădiniță, tot privată. Prima săptămână am stat cu ea până la prânz. Mârâia când o lăsam o oră și ieșeam după poartă, dar se lua cu joaca și se liniștea. Apoi într-o zi nu am reușit să ajung la ora 12.00 să o i-au și educatoarea mi-a scris pe Viber că Maria… doarme. Slavă Ție, Doamne!!!

Oricum voi veni în câteva zile cu o postare mai amplă despre tot ce am observat în cele 4 grădinițe private pe care le-am încercat. Și da, nu a fost un moft de-al meu de a mă plimba cu un copil de 2,4 ani prin atâtea instituții. Pur și simplu mi se pare ireal să achiți 4000 – 5000 de lei și să nu existe cele mai elementare condiții. La urma urmei, aici copilul petrece 10 ore din cele 24, e locul unde mănâncă și doarme – deci ar trebui să fie curat, gustos, interesant, sigur, și doar emoții pozitive.

Așa s-a întâmplat că după aproape o lună de mers la a patra grădiniță, într-o zi de miercuri s-a terminat brusc și această poveste. Nu voi povesti multe, pentru că nu am ce povesti…

Seara, după ce a adormit Maria, ne-am așezat cu soțul față în față și am început a discuta serios. Am aranjat pe o foaie argumentele, mai bine zis, plusurile și minusurile din ecuația: „Maria, 2,4 ani, creșă-grădiniță, job, bani, posibilitatea de avansare, stabilitate (cât de cât) în familie și certitudinea că rămânem în țară. După 2 ore ne-am culcat, iar eu nu am închis un ochi până dimineața, când iar m-am trezit la 6 și am redactat un comunicat de presă.

***

Am ales cu inima. Am ales să rămân în continuare, poate mai mult decât până acum, acasă. Am ales să stau acasă cu copilul meu de 2, 4 ani. Să-i gătesc de 3 ori pe zi, să ne plimbăm diminețile devreme, să mergem de 3 ori pe săptămână la centru de dezvoltare pentru doza ei de nou, să ne jucăm și alergăm câte 2 ore serile în curte, să citim, să ne alintăm, să ne certăm chiar, să dormim îmbrățișate la amiază, să râdem zgomotos când pisica cade de pe pat, să facem cumpărături la piața de la Ciocana și să vorbim cu toți nenii și tantile care vând, să mâncăm împreună, să facem ordine în dulapul cu haine, să învățăm alfabetul, să privim desene animate tolănite pe patul mare, să ne privim în ochi, să fim noi două!

***

Nu ne este deloc ușor din punct de vedere financiar. Pentru că, hai să fim sinceri, e foarte „scump” să trăiești în țara noastră. Nu vom merge la mare, nu vom avea vacanță pentru că, cel puțin, noi două trăim o vacanță continuă. Poate nu vom cumpăra haine sau alte lucruri care nu sunt sigură că avem chiar nevoie, nu vom mânca atât de des în oraș. În schimb voi fi sigură că copilul meu trăiește și crește frumos, în armonie și dragoste. Că nimeni nu strigă la ea, că nu mănâncă din farfurii din plastic, că nu doarme pe un pat centimetric, că nu stă udă, sau și mai și, murdară de câcat. Pentru că nu poți controla chiar tot, iar cu acei 5000 lei achitați lunar nu cumperi și omenia educatorilor, din păcate. Și până când Maria nu va vorbi clar, răspicat, logic, nu am de gând să o dau la nici o grădiniță. Excepție poate fi doar dacă voi fi sigură, dar sigură 100 %, că acolo e locul cel mai bun pentu copii. Pentru toți copiii, nu în special pentru a mea!

Și-apoi, toți banii din lume n-ai să-i faci. Dar ei atât de repede cresc, și atât de mult au nevoie de noi anume când abia învață viața!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Mergem cu tuc tuuuc la Ziua Copiilor

Maria noastră are 2,4 ani și deja începe să-și manifeste dorințe serioase 🙂 Bunăoară, la moment este atrasă de toate mijloacele de transport, de la colorat avioane, până la vociferat „bubuuu mi, bubuuu maie”, ceea ce înseamnă mașina mică și mașina mare. I-am cumpărat câteva cărți, iar una avea pe copertă un tren. Astfel a pornit nebunia lui „tuc tuuuc”. Am colorat tuc-tuuuc, am asamblat puzzle tuc tuuuuc, am văzut-o pe Mașa plimbîndu-se cu tuc tuuuuc și mare a fost bucuria acestei descoperiri. Ca într-o zi eu să văd pe facebook evenimentul organizat de Bahmut Club cu ocazia Zilei Internaționale a copilului. Nimic excepțional până aici – în acest weekend peste tot vor fi de toate pentru copii. Dar! Cei de la Bahmut Club au „un ceva” tare interesant și diferit de ce propun toți – până la Bahmut Club și înapoi la Chișinău MERGEM CU TUC TUUUUUUUC 🙂

După o documentare minuțioasă, am fost sigură că o să-i placă și ei ideea, așa că i-am povestit Mariei că în curând o să mergem cu tuc tuuuuc. Și ea m-a întrebat: „Cu baba? Si cu bubu? Si Ika?”.

sarbatoarea-copiilor-la-bahmut

Da, în această duminică, pe 3 iunie, mama Doina cu Maria, cu baba (adică bunica), cu bubu (bunelul) și cu Valerica (verișoara Mariei) mergem cu tuc tuuuuc. Acolo la Bahmut Club ne vor aștepta 7 zone de distracții pentru copii de toate vârstele. Organizatorii ne promit și mâncare sănătoasă – zeamă cu cărniță de casă, salată din legume, frigărui copt pe lemne, iar pentru copii – în cantități nelimitate, vor fi înghețață, popcorn și apă. Toate acestea, adică călătoria cu trenul, mâncarea, și distracția copiilor, intră în biletul de acces la eveniment.
Dar nu e partea cu mâncarea cea mai importantă, cu toate că mai mult de jumătate de zi să stai și să sari în sus, tot te apucă foamea. Mie mi-a plăcut evenimentul pentru că e cu tuc tuuc – astfel Maria va vedea un tren adevărat și va simți acele emoții unice pe care le ai când descoperi ceva pentru prima dată. Plus la toate, locația Bahmut Club e într-o pădure, ceea ce înseamnă umbră, aer curat și iarbă îngrijită. Toate acestea fac ca evenimentul să fie total diferit și unic de tot ce se mai propune pentru acest weekend.

Dacă ideea cu tuc tuuuc este și pe placul copiilor voștri, atunci ne vedem duminică la Bahmut Club. Vedeți mai multe detalii AICI, pe pagina oficială a evenimentului. 

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Nu mai avem timp

pentru toate câte ni le-am propus.

Iar de când a apărut Maria, viața mea se împarte între casă, ea și cele câteva proiecte pe care nu vreau să le abandonez, cu toate că îmi este foarte, foarte greu. Că mă simt obosită, epuizată – e dorința mea. Din toate câte am învățat în toată viața mea cea mai bună lecție e să nu cedez, indiferent de orice. Vin zile și mai bune, și mai libere, și mai frumoase, iar noi trebuie să mergem doar înainte, fiind convinși că tot frumosul abia urmează să se întâmple. Și să trăim fiecare clipă, fiecare zi cu demnitate. Pentru că doar așa vom insufla copiilor noștri cele mai bune calități și deprinderi. Iar ei – ei au nevoie de noi mai mult decât ne putem imagina. Nu de cadouri scumpe, nu dulciuri în exces. nu televizor sau tabletă, dar de noi! Să ne jucăm împreună, să râdem, să colorăm, să ne ascundem sub pat, să înfășăm păpușile, să umplem cada cu jucării și să le veghem hârjoneala, să ne plimbăm prin parc și să strângem pietricele. SĂ FIM CU EI!
Și atunci ei vor crește altfel, iar noi ca și părinți ne vom mândri de ceea ce am plantat în fiecare zi, în fiecare activitate și îmbrățișare, în fiecare poveste citită înainte de somn, în fiecare duminică petrecută afară, împreună!
Să fim mai buni. Să avem răbdare. Să citim. Să ne iubim. Și să avem grijă de sănătate, pentru a fi cât mai mult alături de cei dragi!

25660333_948283431997416_3326431371870159957_n
La mulți ani, oameni buni!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Maria, a trecut un an!

A fost primul nostru an împreună!
Ne-am văzut pentru prima dată. Ne-am simțit, ne-am privit (bun, mai mult eu), ne-am cățărat una pe cealaltă (evident că doar tu 🙂 ) și ne-am alintat și drăgostit mult.
Te iubesc!
16406422_10154777472435552_8801374481131166997_n
De-ai ști câte ai reușit să schimbi în acest prim an. Să mă schimbi, să mă modelezi, să mă faci să vreau să fiu mai bună.
Azi, în ziua când ai împlinit un an, te-am cuprins strâns-strâns la pieptul meu și ți-am promis că toată viața noastră de acum înainte va fi așa cum ți-o descriam când erai în burtică. Și așa v-a fi, să știi că nu-mi voi încălca promisiunile făcute în fața ta. N-aș putea, n-aș îndrăzni, așa cum tu ești tot ce am eu mai scump pe acest pământ. De un an. Primul nostru an împreună. Anul în care am înțeles că indiferent de orice, eu te am pe tine. Și tu mă ai pe mine. Atât!
Te iubesc, șmecheroaica mea scumpă. Maria mea, dragostea mea, bucuria și fericirea vieții mele!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Mămici, celebrul Komarovsky vine la Chișinău

În momentul în care am aflat că sunt însărcinată, toate grijile mele erau despre… cum voi avea grijă de copilul meu: cum mă voi descurca când ea o să plângă și eu nu voi ști motivul, cum voi ști că vrea să mănânce, cum voi lupta cu colicii, cu dinții, cu mucii, cu diversificarea – sute de întrebări care și mai de care.
Burta creștea, eu nu citeam nimic. Unicii sfătuitori mi-au fost medicul ginecolog și din săptămâna 30 – medicul la care am născut. Din principiu nu deschideam internetul, pentru că era să mă îmbolnăvesc, eu fiind perfect sănătoasă și având o sarcină monitorizată de doctori.
Probabil așa sunt eu – cred în profesioniști și atunci când am o întrebare, orice fel de întrebare (sau problemă), inițial caut răspuns la specialiști, nicidecum la amatori sau autotștiutori.
Așa a fost și cu sarcina, așa e și cu Maria.
Îmi cresc copilul cum simt eu că e bine, iar când am o nedumerire sau o problemă, sun sau merg la pediatru. Nu întreb alte mame pe internet, nu fac parte din forumuri sau grupuri unde mii de mame învață una pe cealaltă cum e mai corect să crești un copil. Pentru că eu consider că pentru orice există soluții, și ele vin de la cei care le cunosc mai bine, atât practic, dar și mai mult – teoretic.
Așa am ajuns să-l citesc și să-l ascult pe Komarovsky. Nu cred că există mamă care n-a auzit de celebrul medic pediatru care a cucerit întreaga nișă (adica mamele) datorită lucrurilor pe care le spune. Și culmea, nu a descoperit nici o minune. Toate sfaturile și lecțiile predate de el sunt atât de simple, unele – atât de logice, că uneori îl ascult și râd singură cu (de) mine.
Doctorul Komarovsky este foarte bun în ceea ce face. El învață mamele să devină mai calme, mai sigure pe intuiția lor, mai corecte în alegere, mai citite, mai selecte în asimilarea informației. Mai bune, la urma urmei. Și această bunătate nu presupune nimic ieșit din comun, decât puțină minte. Și mai puține medicamente băgate în copil. Teoria lui e ușoară și corectă – la timp aflăm cauza și găsim soluția împreună cu un medic bun. Atât!
14906855_1162541837158206_1287804068346365414_n

Pe 11 decembrie celebrul doctor vine la Chișinău pentru o întâlnire cu toți cei dornici să-l cunoască, să-l asculte și să-i pună cele mai strigătoare întrebări. Știu, el este pe internet mai mult decât poate avem nevoie. Dar cred că e altceva când poți să vorbești cu el, chiar și prin intermediul a câtorva întrebări. Vor fi câteva ore bune cu Komarovsky pe scenă, povestind cele mai simple, și totodată, mai importante lucruri despre creșterea unui copil.
De cum am aflat despre acest eveniment, am stabilit cu bunica ca să stea cu Maria. Da, Maria mea rămâne acasă, pentru că mama merge să primească niște răspunsuri și să pună fix 2 întrebări. De ce? Pentru că Komarovsky e specialist, iar eu aleg să-mi cresc copilul ghidată de oameni cu studii, care știu și care sunt consecințele unui sfat dat. Iar o mamă informată corect este ca o pâine caldă în casă!

YouTube previzualizare imagini

Vă recomand, dragi (și viitoare) mămici, acest eveniment. Și credeți-mă, se merită orice investiție financiară. Pentru că o faci pentru tine, pentru copiii tăi, pentru că tot ce ai tu mai scump să fie în siguranță. Și, poate cel mai important, o faci pentru ca să fii exemplu pentru toți cei care caută cel mai bun, cel mai scump, cel mai dulce, cel mai-cel mai. Nu există „cel mai” atunci când crești un copil. Există intuiția de mamă, puțină pricepere, un gram de înțelepciune și un medic-pediatru bun!

Am uitat 🙂 Bilete la eveniment găsiți AICI, PE ITICKET.MD.
Sau intrați AICI, PE PAGINA BLOGULUI, și participați la concurs. Se dau 2 bilete pentru 2 mame care mă conving că pot 😉

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter

Ce-am învățat de la fata mea

Că nu există parte frumoasă a zilei – fie dimineață, sau noapte, ori după-amiază, însăși ziua e frumoasă!
Că tot ce trebuie să faci pentru starea de bine e să mănânci ceva gustos și să ai pe cineva drag alături!
Că cea mai bună odihnă e… somnul.
Nu e necesar un sac cu tot felul de lucruri – o husă roșie de iphone și deja e bine.
Că uneori, o pereche de ciorapi cu Moș Crăciun, purtați la mijloc de noiembrie, pot deveni cel mai atrăgător accesoriu.
Că plânsul poate aduce o stare de bine.
Că somnul pe un umăr drag e cel mai bun medicament.
Și 3 cuvinte, dar spuse clar, pot transforma o conversație în ceva special și memorabil.
Că poți privi, ore la rând, cum cineva doarme, numărându-i firele din gene.

Că tot ce am trăit până acum a fost în zadar.
Și că nimeni, niciodată n-o să poată explica celor care nu au copii ce înseamnă pentru un părinte toate rândurile de mai sus. E mai mult decât fericire. E… e… e tot ce ai tu pentru a putea trăi. E viața ta toată în cele 7 kile, sau 11, sau 18. E copilul tău creat din dragoste, venit să te întregească ca și ființă.

27-noiembrie-2016

E Maria mea, de 9 luni și 3 săptămâni. E tot!

Share this:
Share this page via Email Share this page via Stumble Upon Share this page via Digg this Share this page via Facebook Share this page via Twitter